• office@learning-ecosystem.org
  • (0723) 692 950

Category Archives: Dezvoltare personala

  • -

Un motiv pentru care creierului nostru ii place sa procastineze (sa amane a face ceva)

Articol tradus de Cristian Negut dupa James Clear (JamesClear.com)
In 2006 doi profesori de la Harvard au inceput sa studieze motivele pentru care oamenii procastineaza (adica amana sa faca lucruri pe care si le-au propus). Intrebarea era simpla: “de ce evita oamenii sa faca lucruri despre care stiu ca e nevoie sa le faca, chiar si cand este clar ca sunt un lucru bun, in beneficiul lor?
Cei doi profesori au conceput un studiu in care au cerut catre doua grupuri de voluntari sa economiseasca bani. Fiecare participant a fost de acord ca a economisi bani este un lucru benefic si necesar. Insa modalitatea in care li s-a cerut sa faca acest lucru a fost diferita. Primului grup i s-a cerut sa economiseasca bani imediat sau cat mai curand posibil. Celui de al doilea grup i s-a cerut sa ecomoiseasca bani intr-un orizont de tip de genul “incepeti anul acesta”.
Reactia participantilor a fost semnificativ diferita:
  • in primul grup doar 30% au fost de acord sa economiseasca
  • in al doilea grup 77% au fost de acord sa economiseasca
Acest lucru arata cum perceptia timpului afecteaza semnificativ raspunsurile. Astfel se constata ca avem tendinta naturala de a ne pasa mai mult de prezentul nostru decat de viitorul nostru. Ne place sa ne bucuram de beneficiile imediate, mai ales daca costul acestor beneficii nu apare imediat.
Acest comportament este denumit prezentul tau contra viitorul tau sau inconsistenta temporala. Iata cateva exemple relevante:
  • placerea de a manca o prajitura este imediata, iar costul de a te ingrasa va aprea peste cateva zile sau saptamani (mult mai tarziu).
  • placerea de a te relaxa este imediata, iar costul faptului ca ai sarit peste exercitiile fizice se va vedea peste cateva saptamani sau chiar luni.
  • placerea de a cumpara acum ceva este imediata, in timp ce costul neeconomisirii pentru pensie se va vedea peste cativa ani (cel mai devreme).
  • placerea de a avea case incalzite la 20 grade celsius iarna si de a merge cu masina oriunde este imediata, dar costul arderii combustibililor fosili si al schimbarilor climatice se va vedea probabil in generatia viitoare.
Toate deciziile de a asuma costurile enumerate mai sus (sau altele) sunt usor de luat pe termen lung. Majoritatea oamenilor vor fi de acord ca e nevoie sa facem exercitii zilnic, sa econimisim lunar si sa consumam mai putin combustibili fosili si vor fi de acord sa inceapa sa faca ceva pentru asta, chiar sa si planifice un asemenea demers. Dificultatea apare atunci cand actiunea propriu-zisa e nevoie sa fie facuta azi. Si cand acest lucru se intampla, costul cu care am fost de acord, in mod rational, sa il platim este inlocuit de placerea actiunilor contrare care ne bonifica imediat.
De aceea se numeste inconsistenta temporala, pentru ca atunci cand ne gandim la viitor suntem de acord sa luam deciziile care ne ofera beneficii pe termen lung (si durabile), dar cand ne gandim la prezent luam decizii care ofera beneficii pe termen scurt impofida celor calculate (uneori chiar sub amagriea ca de data viitoare, de luni, de la intai ale lunii, de la anul vom face altfel).

Raspunsul

Daca vrei sa infrangi procastinarea si sa iei azi decizii benefice pentru viitorul tau si nu pentru prezentul tau, atunci este nevoie sa gasesti o cale de a invinge actiunile tale prezente si a le inlocui cu actiuni cu care ai fi de acord in viitor, dar pe care sa le faci acum.
Iata cateva optiuni care te pot ajuta sa faci acest lucru:
  1. Premiaza comportamentele benefice pe termen lung acum, imediat.
  2. Creste costurile comportamentelor nebenefice pe termen lung dar care sunt stimulate de recompense imediate acum.
  3. Elimina stimuli ai procastinarii din mediul inconjurator.

Premiaza comportamentele benefice pe termen lung acum, imediat.

Mintea ta vrea premiere imediata. Nu poate rezista acestei nevoi. Deci fa ceva ca sa bonifici comportamentele corecte. Spre exemplu in loc sa mananci prajitura poti sa ii faci o poza si sa o postezi pe social media cu mesajul “inca o prajitura pe care nu am mancat-o”. O sa fii uimit(a) de reactii. Sau poti pur si simplu sa o cumperi si sa o oferi unui copil care nu si-o poate permite. Expresia de pe fata lui te va recompensa mai mut decat doua prajituri la un loc. Sau daca e prea mult sa dai ceva altuia, poti pur si simplu sa iti cumperi un fruct dulce (fructoza e mai buna decat zaharoza).

Creste costurile comportamentelor nebenefice pe termen lung dar care sunt stimulate de recompense imediate.

Costurile procastinarii sunt clare. Nu este nevoie decat sa gasesti o metoda de a le aduce inprezent. Spre exemplu a renunta la a merge la sala azi, nu va avea un cost imeidat, nu o sa simti nimic. Costurile pot aparea mult mai tarziu, peste saptamani sau chiar luni. Dar daca platesti un abonament in avans, costul devine imediat si concret. Iti faci prieteni la sala, ai si recompensa imediata (vezi mai sus), dar daca promiti prietenilor tai ca vei veni in fiecare zi la 5 pm, pretul de a arata neserios este unul imediat.
Mai sunt si alte modalitati de a iti aduce costul comortamentelor nepotrivite imediat. Spre exemplu poti sa stabiliesti si sa anunti in mod public un termen limita  pentru comportamentul benefic pe termen lung. Poti pune un pariu pe constanta pastrarii comportamentului benefic pe termen lung cu un prieten care il poate verifica. Construieste consecintele renuntarii la comportamente benefice: pentru fiecare prajitura mancata o sa fac 20 de flotari si 50 de abdomene.

Elimina stimuli ai procastinarii din mediul inconjurator. 

Daca vrei sa iti schimbi comportamentul, poti prin a incepe sa schimbi meidul in care activezi. Au facut-o sfintii plecati in pustie, o fac calugarii retrasi in manstiri si chiar sihastrii. Asta nu se va putea face complet in cazul tau, dar poate fi facut eficient. Nu vei putea sa elimini alegerile proase, insa poti sa iti constuiesti un mediu in care alegerile bune sa fie la indemna, in timp ce cele proaste sa fie greu accesibile. Cum ar fi sa deschizi frigiderul si sa fie numai fructe. Esti la un brat distanta de un mar si la 3 strazi de o prajitura.

Ce urmeaza

In fiecare zi stam fata in fata cu mici decizii care ne definesc viata, prezentul si viitorul. In fiecare moment suntem in dilema de a alege calea usoara ce ofera gratificare imediata sau de a refuza tentatia dorintei imediate si a ramane devotati actiunilor benefice pe termen lung.
Aceste mici decizii zilnice in final ne definesc pe noi si relitatea in care traim. Iar de cele mai multe ori fiecare decizie de a nu ceda tentatiilor ne apropie de succes.
Daca vrei sa primesti suport in efortul tau, sa constuiesti un plan personal si profesional de actiune pe termen lung, nu ezita sa apelezi la echipa Learning Ecosystem: office@learning-ecosystem.org.

  • 0

Cum poti construi o noua cultura (organizationala) manipuland?

Pentru a putea integra noi comportamente, noi obiceiuri si a modifica practici vechi intr-o cultura, fie ea si organizationala nu este nevoie decat de cinci etape parcurse succesiv, insidios si programatic.
Prima etapa este solicitartea tolerantei ca drept de a impartasi optiuni, viziuni, valori si atribute diferite, in conditiile in care fiecare are dreptul de a fi lasat in pace. Apare o minoritate ce solicita sa fi tolerata in numele diversitatii si dreptului la opinie si libera exprimare.
O data instalata toleranta se poate trece la pasul urmator, acceptarea. In numele democratiei nu mai este suficient sa fie lasati in pace, ci este nevoie acum de drepturi egale pentru toti. Deci si cei tolerati pot avea drepturi egale cu majoritatea, deci acceptati in forme care sa transforme preocupari, obiceiuri si comportamente inexistente pana atunci in unele acceptabile pentru majoritatea.
O data stabilite drepturi egale cu majoritatea, apare etapa celebrarii, in care diferentele sunt celebrate, sarbatorite, etalate si promovate ca fiind parte din normalitate. Ele sunt mediatizate excesiv, disproportionat fata de ponderea lor in comunitate, ceea ce le pune nefiresc de mult pe agenda comunitatii.
Pentultima etapa, fortatrea, impune acceptarea noii normalitati ca fiind regula dupa care se conduce cultural populatia si respectiv organizatia. Acum devine o impetate sa gandesti altfel, sa afirmi indoieli fata de noua ordine de gandire.
In fine, etapa a cincea, pedepsirea, impune regula si pedepseste incalcarea ei de catre oricine. Acum noua cultura este majoritara, impusa si controleaza dinamica grupului, populatiilor sau organizatiei. Oriceine contesta noua oridne este in culpa, infractor sau contravenient si prin urmare este automat pozitionat in postura celor ce vor fi pedepsiti.
Cum primele trei etape sunt parctic inofensive si tin de respect, democratie si norme morale, de bun simt, aceste schimbari pot fi induse insidios, prin manipulare, fara a se baga de seama decat prea tarziu. Exemple ale unor asemenea demersuri insidioase sunt aparitia fascismului, nazismului, legionarilor, drepturilor LGBT, feminismul agresiv sau militantismul pentru scopaterea religiei si icoanelor din institutiile publice si scoli.
Simpla demascare a acestui demers si constanta reflexie asupra lui, duce la protejarea culturilor si culturilor organizationale, grupurilor si echipelor de dinamici manipulative si evolutii nefiresti. Ca majoritari cred ca este important sa stim sa fim toleranti cu oricine si in acelasi timp fideli valorilor noastre, astfel incat sa nu acceptam orice anormalitate ca o normalitate, doar pentru ca este suficient de zgomotoasa incat sa ne acopere vocea.

  • 0

Obiceiul. Unitatea de masura a schimbarii

 

1 ianuarie. Astazi orasul a fost linistit. In mare parte, pentru ca restaurantele, cafenelele  si magazinele au fost inchise. Lumea a stat mai mult in casa, datorita celor 10 grade cu minus care iti ingheata aproape instant respiratia. Si pentru a se recupera dupa petrecerea din seara Anului Nou. Si nu in ultimul rand, pentru a se mai aduna  dupa anul lung si intens care tocmai s-a incheiat.

Inceputul de an este marcat de obiceiuri: unele ancestrale, precum sorcova sau mersul cu ursul. Acestea sunt intalnite mai ales la sate, in comunitatile pastratoare de traditii in care cetele de tineri ureaza gazdelor de bine pentru noul an. Cetateanul urban incearca sa tina scorul strans si echilibreaza balanta cu obiceiuri de factura mai recenta, nelipsite insa de sens si incarcatura simbolica menita sa ii aduca prosperitate in anul care incepe: redactarea de obiective si rezolutii!

Un timp considerabil mi-am setat obiective marete, a caror implinire necesita incordarea vointei pe perioade lungi de timp – un an era de cele mai multe ori prea putin pentru a le indeplini chiar si numai pe unele din ele, nicidecum pe toate. Lista mea de dorinte sau obiective arata ca o scrisoare exhaustiva catre Mos Craciun. Dar pentru ca sarbatoarea deja trecuse si Mos Craciun deja isi facuse treaba pentru urmatoarele 12 luni, inceputul anului ma prindea in blockstarturi doar pe mine, cot la cot cu pomelnicul lung de asteptari, dorinte, ambitii, rezolutii pentru urmatoarele 365 de zile.

Si pentru ca o data cu anul incepeau la fel de brusc si activitatile lucrative, vechile mele metehne ma prindeau din urma nu mai departe de instalarea primaverii. Investitia in abonamentul pe tot anul la sala, facut cu religiozitate in 2 ianuarie, se auto-executa fara implicarea mea. Marimea numarului de lecturi pe care mi le propusesem ramanea la fel de dezarmanta. Si, o data cu acumularea acestor mici frustrari, scadeau vertiginos increderea si energia ca as putea da gata macar o parte din lista de tinte.

Aceasta ruleta ruseasca de inceput de an s-a repetat in cateva secvente. Toate la fel de dezamagitoare. De fiecare data, sentimentul era ca imi lasam viata condusa de niste tinte externe care la un anumit moment se intorceau impotriva mea. Reflectand putin la mecanismul care se declansa, mi-am dat seama ca atentia mea era centrata in tot timpul acesta pe viitor, pe starea de la capatul implinirii listei. Aceasta reverie, o fata morgana care se auto alimenta timp de cateva saptamani, se ascundea imediat ce te apropiai de ea. Era clar, asa nu se mai putea! Pentru mine treaba nu mai putea functiona in felul asta!

Ajutata de niste lecturi avute pe parcursul catorva ani, am decis sa pastrez obiectivele dar sa fac o mica schimbare: sa imi mut atentia de pe obiectiv, de pe starea finala din viitor, asupra momentului de acum, in care pot actiona concret pentru a implini ceva, orice. Practic, sa sparg obiectivul in comportamente observabile, actionabile si masurabile, care ar putea duce la implinirea lui. Sa imi creez niste obiceiuri noi care sa sustina obiectivele propuse, noi si ele. Usor de zis, nu atat de usor de facut… insa nu imposibil! Rezultatele au inceput sa vina dupa o vreme, si asta m-a ajutat sa raman in process, un proces in care inca ma aflu si in care sper sa raman buna vreme.

Mai jos, listez cativa pasi care pe mine m-au ajutat si pe care ii vei gasi utili o data ce ii vei incerca. Ia-i nu ca pe un decalog al schimbarii, ci ca pe o busola care ar putea sa te duca mai aproape de ce iti doresti cu adevarat sa implinesti.

  1. Fa o lista cuprinzatoare cu toate obiectivele si cu dorintele tale. Pune-le pe toate, sa nu ramana vreunul care sa te “bantuie”.
  2. Pune-le la dospit cateva zile, in care nu te gandesti la ele. Lasa-ti subconstientul sa-si faca treaba. Apoi reia lista si aranjeaza-le dupa prioritati. Nu e momentul sa exagerezi cu rigurozitatea, daca esti tipul acesta. In mod suprinzator vei observa ca se vor cerne cele cu adevarat importante de “micile mofturi” – pe care nu e musai sa le stergi de pe lista, poti sa le pui doar mai la coada.
  3. Sparge aceste obiective in lucruri de facut:
    • azi,
    • maine,
    • saptamana aceasta.

Acest pas este crucial. Eu nu pot sa acord garantii despre mine pentru un an, dar ”astazi”, “maine” si “peste 7 zile” sunt orizonturi de timp pe care simt ca le pot controla. Asta imi da increderea si linistea de care am nevoie sa pot actiona.

  1. Vei avea asadar o lista de lucruri de facut, de rutine sau obiceiuri! Ai grija sa incapa toate in calendarul tau. Eu am o vorba nu foarte apreciata de prietenii mei spontani – daca nu e in calendar, nu se intampla! Asa am ajuns sa imi notez orele de trezire, timpul pentru masa, sport, prioritatile de munca, timpul pentru cumparaturi, timpul de petrecut cu prietenii… si nu pentru ca as fi din fire prea structurata. Si eu, cu gratie chiar, ma inscriu pe lista spontanilor. Dar am nevoie de aceasta structura sa dau gata cu bine lista de lucruri de facut dintr-o zi, astfel inca peste o luna, un an, doi, sa implinesc niste lucruri pe care le consider pline de sens.
  2. Cand treci la treaba, ia, daca poti, aceste noi obiceiuri unul cate unul. Vointa ta se comporta ca un muschi care pe alocuri poate suferi “intinderi”, mai ales cand jonglezi cu mai multe bile deodata. Sa iei aceste obiceiuri pe rand, ar fi desigur, varianta ideala. Daca esti lacom, ca mine, vei incepe cu toate in acelasi timp. Cu toate sau cu cateva, e ok si asa, daca esti dispus sa ai mai multa rabdare si sa iti cresti toleranta in fata propriilor esecuri.
  3. Vei incepe sa pui in practica aceste rutine. Si vei esua. Dar vei si reusi La inceput poate mai rar, apoi vei reusi din ce in ce mai des. Nu spera la 100% implementare a unui obicei nou in prima saptamana, nici chiar in prima luna. Eu de fapt nu am obsesia lui 100%, prefer sa urmaresc mai degraba progesul. E ok daca ceea ce iti doresti sa se intample, in cele din urma se intampla! Nu e musai sa se intample repede! De fapt, daca ma intrebi, cu cat procesul e mai lung (evident, in limitele de timp date pentru implinirea obictivului), cu atat mai bine. Asa dai timp corpului tau sa integreze noua deprindere. Daca vrei sa slabesti, gandeste-te de exemplu cat timp ti-a luat ca sa te ingrasi? Si de cand esti asa? De 1 an? 3? 10 ani? Nu ar fi un pic nedrept sa ii ceri corpului tau sa slabeasca in 2 luni pentru ca sa arati tu bine la nunta prietenei tale?
  4. Asadar, o sa scartaie la inceput. E ok! Face parte din proces. O sa calci stramb si o sa fii tentat sa renunti…
  5. Ooo, dar cat de tentat o sa fii sa renunti. NU O FACE. Orice ai face, revino la planul tau!
  6. Esueaza, si revino la plan! Si straduieste-te sa faci acele lucruri pe care ti le-ai propus, chiar si cu o imbunatatire incrementala a aplicarii noului tau comportament!
  7. Si esueaza, si revino inapoi in proces!
  8. Incet, incet, daca ai rabdare cu tine, o sa observi ca se intampla lucruri. Ca in ultima luna ai facut sport de doua ori pe saptamana, timp de 4 saptamani, fata de luna trecuta cand ai ajuns la sala de 3 ori in total. Ca in ultima saptamana ai reusit sa citesti 20 de pagini in 4 zile din 7, asa ca ai terminat, intr-un final apoteotic, “Razboi si pace”, pe care il taraiai dupa tine de 2 ani. Ca in ultimele 3 luni ai investit 6 ore sa fii voluntar pentru copiii cu down, si asta ti-a dat o energie fantastica timp de o saptamana la birou, timp in care ai fost mai atent cu toata lumea si mult mai pe faza la intalnirea de board – ceea ce nu a fost trecut cu vederea de VP ;)!
  9. Bucura-te de fiecare succes. Fa-ti poze de progres, printeaza-le si pune-le alaturi de obiectivele printate si ele. E important sa stii ca inainte sa ai minus 10 kg, o sa ai minus 3, si apoi minus 5, si apoi minus 7… si toate astea sunt prilejuri de a te bucura de tine si de procesul tau! Chiar nu e cazul sa astepti pana la final ca sa celebrezi – o poti face si e bine sa o faci si pe parcurs, de cate ori ai chef!
  10. O bucurie e mult mai mare daca e impartasita si lucreaza mult mai mult in favoarea ta, ajutandu-te sa integrezi mai adanc comportamentul nou adoptat! Impartaseste rezultatele tale, mici sau mari, cu un prieten bun, cu sotul sau sotia, cu copiii tai – ei sunt oricum fanii tai numarul unu, gata sa te sustina neconditionat in orice iti trece prin cap! Alatura-te unei comunitati de oameni interesati de aceleasi lucruri ca tine si bucura-te impreuna cu ei, de succesul tau si al lor!
  11. Ia-ti timp pentru recunostinta! Fii recunoscator pentru beneficiile pe care noul comportament le are in viata ta. Pentru darurile pe care ti le aduce, tie si celor din jur. Exprima aceasta recunostinta intr-o scrisoare, intr-un desen, sau intr-un gand bun, de multumire, indreptat catre Dumnezeu!
  12. Cand te simti incredintat ca ai deprins pe deplin noul comportament si ca esti un fel de sensei in practicarea acestuia, da-l mai departe altora! Inspira alti oameni care isi doresc sa isi insuseasca acest comportament. Daca ai reusit sa citesti tot ce ti-ai propus, cheama-ti prietenii si faceti un club de lectura. Daca ai invatat un sport nou, preda-l voluntar unor copii dintr-un centru de zi. Daca ai devenit mai eficient la job si mai stapan pe timpul tau, fa-ti un blog cu mici retete de a creste eficienta personala! In felul acesta, dand din ceea ce tu deja detii, vei reusi, printr-un minunat paradox, sa inmultesti acest lucru.

Unul din cele mai importante obiective ale mele pe anul acesta este sa citesc minim 30 de pagini pe zi, timp de 5 zile pe saptamana. In a face acest lucru, am nevoie sa investesc 30 – 40 de minute, de luni pana vineri. Daca voi reusi, la finalul anului voi fi citit cel putin 22 de carti, de 350 de pagini in medie. Si asta exceptand weekendurile si concediile, cand as putea sa imi depasesc obiectivul! Nu e rau deloc, pentru inceput, as zice! Acest obiectiv ma energizeaza teribil, este realist si de abia astept sa va tin la curent cu evolutia lui!

Lasa un comentariu in sectiunea imediat urmatoare si inspira-ne prin impartasirea obiectivelor tale pe anul acesta. Si prinde puteri din propria impartasire pentru a implini ceea ce ti-ai propus!

Daca ai nevoie de suport pe termen mai lung in a-ti atinge obiectivele personale si profesionale, da-mi un email pe adresa monica@learning-ecosystem.org si  putem pune umarul impreuna pentru a te ajuta sa implinesti ce ti-ai propus!

Un an care te aduca pe tine la finalul lui, multumit si multumind!

[contact-form][contact-field label=’Name’ type=’name’ required=’1’/][contact-field label=’Email’ type=’email’ required=’1’/][contact-field label=’Website’ type=’url’/][contact-field label=’Comment’ type=’textarea’ required=’1’/][/contact-form]


  • 0

Serviciul – un ecosistem de invatare

Bazat pe ceea ce stim despre neuroplasticitate, pare logic ca oamenii cu servicii mai solicitante din punct de vedere mental sa aiba o minte mai ascutita, o data cu trecerea anilor. Acum insa, un nou studiu al Universitatii din Edinburgh a si dovedit acest lucru, certificand ca un serviciu solicitant mental este foarte probabil sa intarzie procesele de imbatranire mentala. Studiul a examinat oameni – atat barbati, cat si femei – cu varste de 70 de ani, care au fost implicati in cercetari anterioare si care au fost testati cand erau copii, cu teste de inteligenta. Astfel au descoperit ca oamenii care au avut servicii solicitante mental (inclusiv munci complexe sau operatiuni multiple) si-au mentinut sanatatea mentala, mai bine decat cei care nu au fost foarte solicitati.

Pare firesc ca oamenii care au avut servicii solicitante, ce presupuneau abilitati deosebite, si-au dezvoltat creierul in acest sens. Studiul arata insa, ca aceste abilitati existau inca din copilarie (in stadiu incipient), adica inca inainte ca persoanele respective sa se fi angajat in acele slujbe si acele slujbe sa le fi dezvoltat abilitatile.

Un alt efect al studiului a aratat ca: serviciile solicitante din punct de vedere mental, atunci cand implica relationarea cu diferiti oameni sau compilarea unui volum mare de informatii, pare sa fie pentru creier, la fel de sanatos ca absenta fumatului.

In concluzie, provocarea creierului cu sarcini solicitante poate scoate la iveala rezervele neuronale ale creierului, antrenand-ul pentru momentul in care efectele imbatranirii (dementa, senilitate, Alzaimer) ar incepe sa apara si astfel, incetinind procesele de imbatranire. Cercetatorii cauta acum sa vada cat de indelungate sunt aceste efecte, pe masura ce grupul studiat va imbatrani tot mai mult.

Prin urmare, vestea cea buna este ca un serviciu solicitant nu te omoara, ci dimpotriva te pregateste pentru o batranete frumoasa. Iata cum serviciul de zi cu zi poate deveni propriul ecosistem de invatare complet personalizat.

Pentru cei care doresc sa citeasca studiul in original (in limba engleza) il pot accesa aici.


  • 0

Cum stimuleaza cititul creierul nostru?

Studiu interdisciplinar realizat de neurobiologul Natalie  Phillips de la Universitatea Stanford.

Phillips a incercat sa inteleaga cum cititul afecteaza creierul nostru si cum literatura modeleaza felul in care vedem viata.

Phillips a conceput impreuna cu cercetatori de la Stanford Center for Cognitive and Neurobiological Imaging un studiu bazat pe fMRI (RMN functional, un aparat care verifica activiatatea creierului in timpul functionarii sale).

A fost selectat un grup si li s-a cerut sa citeasca un text literar pentru placerea lor de a citi. Apoi li s-a cerut sa citeasca acelasi text mult mai atent si cu intentia de a ii face o analiza literara. Pentru a se asigura ca fiecare participant poate face trecerea de la un model de citire la celalalt, toti participantii selectati erau doctoranzi.

Cercetatorii au observat o schimbare semnificativa in activitatea creierului pe masura ce doctoranzii treceau de la un model de citire la altul. Citirea critica a crescut fluxul de sange in intreg creierul si in mod special in cortexul prefrontal, indicand o crestere a activitatii neuronale in special in aceasta parte a creierului, responsabila de functiile executive, de modul in care ne concentram atentia si coordonam aspectele complexe din viata noastra.

Desi studiile sunt inca la inceput in acest domeniu, Phillips crede ca modul in care citim poate fi un exercitiu foarte util pentru dezovltarea atentiei si concentrarii, pe langa deja cunoscutul efect de crestere a capacitiatii intelectuale.

Articol tradus dupa Lumosity.

  • 0

Fa ceva nou!

Tags : 

Indiferent unde te afli in calatoria ta prin viata, intotdeauna este ceva nou de invatat si explorat. Asa ca, anul acesta, luna aceasta, saptamana aceasta, maine, incearca sa adaugi o activitate noua rutinei din viata ta. Acest lucru poate sa iti ajute organismul, creierul in special, si iti va oferi pe termen lung o viata implinita. Pe termen scurt, poti in tot acest proces, sa descoperi ceva nou sau important despre tine.

Invata o limba straina!

limbi_straineInvatarea unei limbi straine poate face mai mult decat sa te ajute in calatoriile in strainatate. Multilingvismul necesita flexibilitatea de a comuta din logica unei limbi in logica alteia. Un studiu facut in 2010 si publicat in Language and Cognition a aratat ca, cei care folosesc uzual doua limbi pentru a citi/scrie/vorbi capata si o flexibilitate mai mare – antrenata – de a comuta de la o sarcina la alta sau de a trece de sarcinile vietii personale la sarcinile vietii profesionale. In plus, s-a observat ca in acelasi mod este antrenata capacitatea de a lua decizii, de a-si controla impulsurile si de a planifica realist.

 

Invata sa canti la un instrument!

Musical Instruments - violin, guitar and saxophone

 

Nu este nevoie sa devii un star rock, dar petrecand chiar si un numar limitat de ore practicand cantatul la un instrument muzical iti ajuti acuitatea cognitiva. Cercetatori de la Universitatea St. Andrews, urmarind muzicieni amatori au observat performante semnificativ superioare la testele cognitive, fata de cei care nu practica muzica. Muzicienii amatori au tendinta de a raspunde mai rapid, pastrand in acelasi timp acuratetea raspunsurilor. In plus, abilitatile lor de a coordona activitati motrice diferite pe fiecare din maini creste semnificativ. Deci, cumpara-ti o chitara, un blockflote, o muzicuta si treci la treaba!

 

Fa un bine!

milostenia

 

Cu cat esti mai altruist cu atat vei fi mai sanatos. In 2013, un studiu facut pe tineri voluntari care au lucrat 10 saptamani cu copii, au inregistrat o scadere a colesterolului si inflamatiilor, fata de tineri similari care nu voluntariaza. Aceste rezultate s-au inregistrat chiar si in situatii in care munca voluntara era una sedentara. Deci, ia decizia de a face ceva pentru cineva, in mod altruist. Treci de la simpla empatie la compasiune, treci de la sentiment la actiune si iti vei fi facut si tie un bine facand unul si celui de langa tine

 

Aventureaza-te in expeditii!

excursie

 

Aventura unei expeditii inedite poate fizic, sa iti schimbe sistemul nervos central. Intr-un studiu recent, citat de Lumosity, explorarea unor situatii inedite, intr-un mediu complet nou, a fortat cresterea semnificativa de noi conexiuni neuronale, in comparatie cu parteneri mai putin aventurosi. Acest studiu a demonstrat legatura directa dintre comportamentele individuale si neuroplasticitatea creierului, aruncand o noua lumina asupra modului in care ne dezvoltam personalitatea. Fie ca vrei sa calatoresti prin tara, pe jos, pe bicicleta, cu trenul sau masina, fie ca ai gasit noi trasee urbane de a ajunge la munca sau la prieteni, nu ezita sa explorezi in fiecare zi.

 

Mare sau mic, cauta ceva care sa te provoace si sa iti placa in acelasi timp, iar apoi intra pe retelele de socializare si impartaseste cu prietenii tai. Uimirea, incurajarile si competitia cu ei te vor tine in priza si constant in demersul tau.

 

(dupa un material Limosity)

  • 0

Ecosistem de invatare #1

Tags : 

Trecerea insidioasa a procesului de invatare din clasa de studiu catre portalurile web si aplicatiile mobile, schimba educatia si mai ales, formarea adultilor si tinerilor lucratori.

Cresterea accesului la internet si in ultimii ani, la instrumente mobile de tip smartphone si tablete a permis personalizarea procesului de invatare intr-un mod ce nu a mai putut fi intalnit pana acum in cursurile clasice. De asemenea, “social-media”(platformele de comunicare sociala) si intreaga cohorta de aplicatii ce o insoteste, a mutat socializarea participantilor din pauzele de cafea catre plaforme si aplicatii on-line specializate pe grupuri regionale, tematici de invatare si preocupari comune. Deoarece din ce in ce mai des se vorbeste despre diferite forme de invatare folosind internetul, m-am gandit ca este util sa aduc unele lamuriri legate de tipurile de invatare si avantajele fiecarui tip.

O prima abordare foloseste, ca si canal de invatare, exclusiv internetul si aplicatiile mobile specializate, in general tehnologie informationala construita in scop de invatare. Avand in vedere ca, este foarte putin, spre deloc adaptata nevoilor specifice participantului si poate fi oferita simultan catre zeci de mii de participanti, costurile per participant sunt foarte reduse. Aceste tip de abordare se gaseste cel mai adesea sub denumirea de e-learning.

Cea de a doua abordare necesita o interactiune cu participantul mult mai mare si de aceea, foloseste doua tipuri de canale de comunicare: pe de o parte tehnologia informationala specializata (aplicatii mobile si web specializate), iar pe de alta parte. interactiunea directa intre participanti si dintre participanti si formatori. In mod evident, cea de a doua abordare este mult mai complexa si prin urmare, implica si costuri mai ridicate. Ea se gaseseste sub denumirea de on-line interactive learning.

Diferenta majora dintre cele doua abordari este ca, la prima abordare se porneste de la un continut ce s-a stabilit ca ar trebui cunoscut, catre participantul care doreste sa il cunoasca; in timp ce la cea de a doua abordare, se porneste de la nevoia participantului de a invata, catre continutul necesar a fi livrat.

Prima abordare include diferite forme de transfer al constinutului: carti, articole, fotografii, inregistrari audio si video, toate accesibile on line pe platforme web sau mobile (pentru smartphone sau tablete). Exemple de astfel de platforme sunt Khan Academy (pentru invatarea de probleme de matematica, fizica, chimie), Busuu (pentru invatarea limbilor straine), Coursera si EdX (pentru cursuri singulare pe o tema de nisa sau generala, ale unor facultati prestigioase din lume).

Incepand din 2007 si, cu precadere dupa 2010, folosirea platformelor de invatare pe internet, cunoscuta ca e-learning, a parut sa fie Sfantul Graal, datorita posibilitatii de a pune un continut virtual infinit de informatie la dispozitia unui numar virtual infinit de participanti, in acelasi timp si la costuri mai mult decat accesibile. Experienta adunata in cei cativa ani scursi de la lansarea in masa a acestor tipuri de formari, a scos insa in evidenta un neajuns major cu care s-au confruntat toti cei ce au sperat sa mute intreaga formare pe internet. S-a dovedit ca intreruperea relatiei directe si constante cu formatorul pe de o parte, si cea directa cu alti paticipanti la procesul de invatare nu este benefica. S-a observat mai intai, dificultatea de a invata, prin acest tip de formare, abilitati ce necesitau experiente practice, traite si procesate pe ciclul invatarii experientiale (Ciclul lui Kolb). Participantii nu aveau posibilitatea de a-si antrena aceste abilitati in mod structurat sau obtinand feedback personalizat. In ceea ce priveste dezvoltarea de atitudini si comportamente specifice si dezirabile, s-a dovedit ca aceasta este imposibila in lipsa interactiunii umane. Prin urmare, e-learning s-a dovedit eficienta doar in procesul de a transmite cunostinte catre participanti. Lipsa unei interactiuni umane, in acest proces, a afectat si motivarea participantilor de a invata.

Pentru a elimina aceste neajunsuri, a aparut ca solutie, formarea interactiva folosind tehnologiile moderne. Acestea cuprind, pe langa toate elementele componente ale e-learning-ului si capacitatile de comunicare necesare unei interactiuni intre profesori si participanti: e-mail, mesagerie instanta, forumuri, social-media, audio si video conferinte, MOOC (massive open online courses), auto evaluari si testari.

Pasul logic ce a urmat a fost combinarea solutiilor de formare in clasa cu solutiile interactive bazate pe noile tehnologii. Este ceea ce azi numim blanded learning. Acest lucru presupune alternarea momentelor de formare on-line cu cele realizate fizic, in sala de clasa si a lucrului individual cu cel in grup. Astfel, au fost, pe de o parte, eliminate neajunsurile invatarii exclusiv on-line, si, pe de alta parte, a oferit trainerilor posibilitatea de a se concentra mai putin pe prezentari si lecturette si a creste concentrarea pe aspecte mult mai valoroase cum ar fi experientele structurate de invatare, feed-back-ul, consultanta, coachingul si construirea spiritului de dezvoltare personala necesar unei invatari profunde.

Astfel, in timp ce interactiunea participantilor si profesorilor creste in calitate, disponibilitatea materialului de invatare creste enorm, permitand fiecarui participant sa il acceseze in propriul stil de invatare si in conformitate cu tipul si flexibilitatea de care are nevoie. Acum profesorii si paticipantii isi pot impartasi invatarile, experientele, trairile, lectiile si ideile la orice ora a zilei, in orice program de lucru si din orice locatie, construind in fapt, un flux de interactiuni permanente care tin in alerta participantul si forteaza nu numai invatarea de concepte, dar mai ales aplicarea in lumea reala, ceea ce duce la abilitati si mai ales, atitudini si comportamente noi, dezirabile in mediul loc specific de viata. In acelasi timp, participantii nu mai sunt nevoiti sa astepte pentru a-si putea pune intrebarile si pentru a primi solutii, pana la un nou curs, ci o pot face imediat ce se confrunta cu ele si pot primi raspuns sub forma de feedback sau coach individualizat in timp util.

Accesul in masa al participantilor la continutul de invatare a permis ca in 2012 sa apara conceptul de fliped learning. Acest concept propune participantilor sa acceseze continutul teoretic prin intermediul platformelor web si mobile, eliminand din momentele de intalnire fizica, in sala de clasa, prezentarile si lecturette-le facute de formatori in favoarea folosirii acestui timp de intalnire calitativa – fata in fata – pentru experiente structurate de invatare, feed-back si consultanta, adaugand maximum de plus valoare interactiunii directe umane.

Learning Ecosystem dezvolta in Romania ecosisteme de invatare adaptate si specifice liderilor si echipelor lor, folosind combinat blanded & fliped learning. Descopera-le aici!

 

Comparatie forme de invatare

Learning Ecosystem dezvolta in Romania ecosisteme de invatare adaptate si specifice liderilor si echipelor lor, folosind combinat blanded & flip learning. Descopera-le aici!


  • 0

Despre incredere

Tags : 

A avea incredere sau nu, asta este intrebarea!

Inca de cand imi aduc ceva aminte stiu ca a nu avea incredere in cineva este gresit. Si cu toate acestea am trait intr-o familie in care banuiala a planat mereu asupra rudelor, vecinilor, colegilor, prietenilor si implicit asupra mea. Mereu era bine sa ne luam masuri de precautie. Din asa situatie schizoida nu puteam sa ies decat un om cu ganduri peste media de paranoia pe tara, asa ca subiectul increderii in celalalt este unul delicat pentru mine. Am insa increderea – iata – de a-l aborda.

Desi increderea – si toate celelalte forme ce o au in combinatie: loialitate, onestitate, prietenia, camaraderia, spiritul de echipa – este pusa la foarte mare pret, reprezinta in lumea de azi o mare problema. Rudele o invoca, prietenii o invoca, colegii o invoca, echipele o invoca, companiile o invoca. O invoca si partenerii, sponsorii, bancherii, parintii si politicienii. Toti o consideram elementul esential din orice combinatie care presupune implicarea noastra. Si cu toate acestea nu pot sa nu constat discrepanta dintre mesajul declaratiilor si cel al comportamentelor noastre. “Frate, frate branza-i pe bani” spune ruda care nu vrea sa ramana cu banii dati si teama ca rubedenia nu-i va intoarce gestul. Prietenii iti posteaza pozele din weekend pe facebook fara sa te mai intrebe, caci erai prea haios cu fata aia… Colegii te asigura din prima zi de munca ca “respecul lor se castiga”, si pentru a-ti crea cadrul perfect iti fac glume muncitoresti. In echipa am nevoie sa trec prin furtuna ca sa ajung sa pot sa-i spun colegului ce imi displace la el, fara sa faca o criza de nervi, iar compania, cand o intreb la interviul de angajare de ce a plecat cel dinaintea mea, imi spune ca “pentru acest amanunt e nevoie sa ne cunoastem mai bine”. Stau linistit insa, caci si eu mi-am “aranjat” CV-ul, deci suntem chit, nu. Restaurantele, garile, frizeriile si supermarketurile nu au incredere in normalitatea si bunul meu simt, asa ca ma anunta preventiv ca podeaua este uda cu gandul nu la glezna mea fina, ci doar la posibilitatea de a-i da in judecata. Farmacistii, retailerii si mai toate agentiile de marketing scriu cu corp de litera 4 in josul paginii (acolo am invatat eu ca e ultimul loc in care se uita cineva) ce conditii are promotia oferita. Bancherii si furnizorii de telefonie mobila au inventat contractul cu zeci de anexe si optiuni posibile, pe care nici nu le-ai cerut, ca sa mascheze ce nu au voie sa scrie cu corp de 4. In fine politicienii … aici ma gandesc ca nu mai este nevoie de exemple.

Dupa cum spuneam, reusesc sa depasesc media de paranoia pe tara. Cu toate acestea, in ciuda retoricii moralizante, eu cred ca, am integrat la nivel de fiecare individ si de comunitate, neincrederea ca mijloc de relationare si raportare fata de ceilalti. Reteta formarii acestor comportamente este simpla, la inceput ai incredere in cineva, in ceva. Apoi aceasta incredere iti este inselata si dupa mai multe experiente de acest fel ajungi sa te intrebi daca sa mai ai incredere in cineva, ceva, orice. De la momentul la care iti pui intrebarea asta si pana cand iti gasesti 1000 de argumente pentru a decide, lucid nu, ca este rezonabil si chiar rational sa nu mai investesti incredere, e doar un pas.

Ei bine, eu am decis sa nu mai fac acest pas.

In carierea mea de manager am avut ocazia de nenumarate ori sa fiu inselat, mintit de angajatii mei. Daca i-as fi concediat pentru asta, as fi omorat compania imediat. Daca i-as fi ignorat m-as fi omorat pe mine insumi si as fi omorat cultura organizationala din companie si in buna masura si compania, numai ca asta ar fi durat ceva mai mult timp. Pentru a nu face un compromis intre valorile mele si ale companiei pe de o parte, si comportamentul meu in situatia in care am de-a face cu tradarea, minciuna, inselatoria sau orice comportament care vizeaza increderea, eu am ales sa stabilesc cu fiecare angajat aflat in aceasta situatie, un set de reguli comportamentale si consecinte specifice si explicite ce ne permit sa putem continua sa lucram. Acest model de abordare l-a ajutat pe angajatul meu sa stie clar ce are de facut pentru a putea recastiga increderea mea. Iar in masura in care angajatul chiar nu s-a putut incadra intr-un model comportamental si o cultura bazata pe capacitatea lui de a genera increderea celorlalti in el, atunci a fost motivat intrinsec sa caute un alt mediul de lucru mai potrivit valorilor sale. Astfel, dupa multe experiente, am aflat ca cea mai buna forma de a conduce si creste o afacere, companie, organizatie, echipa este de a ramane constant adeptul setului de valori si principii comun impartasite (ale tale si companiei, echipei etc) si a construi cadrul in care cu totii functionam bazandu-ne pe incredere.

Abordarea aceasta ne apropie de modelul familial din perspectiva pierderii increderii si apoi a recastigarii ei. Nu sunt exceptii situatiile in care rude, parinti, chiar si proprii copii ne duc in situatia de a nu mai avea incredere in ei. Asta nu face sa nu ne mai fie rude, sa nu ne mai fie parteneri, sa nu ne mai fie copii si cel mai important, sa nu mai tinem la ei. E nevoie prin urmare de un mod prin care sa putem continua gestionarea acestor relatii pe care nu le putem rupe chiar atat de usor. Si atunci, solutia pe care eu am gasit-o este ca in mod constant sa propun in fiecare relatie care conteaza pentru mine un mod de raportare la incredere consecvent bazat pe onorarea valorilor si consecinte privind incalcarea lor. Cand spun consecinte ale incalcarii valorilor nu ma refer la pedepsirea celuilalt, ci doar la un comportament din partea mea, in consecinta coerenta cu onorarea valorilor de catre mine. Daca onestitatea este importanta pentru mine, dar si relatia cu celalalt este importanta si el tocmai s-a dovedit neonest, ce am de facut?

In primul rand, sa discut cu el (si doar cu el) despre asta, oricat de neplacut ar fi aceasta discutie. In felul acesta nu numai ca ii transmit ce ma deranjeaza, ci imi dau si sansa de a lamuri posibilitatea de a fi victima unor supozitii personale.

In al doilea rand (daca nu e cazul, de supozitii) ii pot spune ce a pierdut concret in relatia noastra (nu il mai cred, nu il mai ajut neconditionat, ma retrag temporar, investesc mai putin timp etc.) si prin ce comportamente poate sa recastige aceste pierderi.

In fine, in al treilea rand, daca relatia cu el chiar conteaza pentru mine si este importanta, atunci creez cadrul in care celalalt sa poata performa in comportamentele pe care le doresc pentru a-si putea recastiga increderea mea.

Uneori am avut rezultate, alte ori nu. Nu va pot garanta succesul (nici nu am in intentie), insa cred ca merita incercat. Si mai merita sa va cautati propria abordare, pentru ca intr-o lume atat de superficiala ca cea in care traim azi, posibilitatea de a pierde increderea cuiva este una cat se poate de reala.

⚜⚜⚜⚜⚜

Fiecare dintre noi are propria optiune si propriul mod de a actiona / reactiona in asemenea situatii, in functie de propria-i personalitate si temperament.

Tu ce faci intr-o situatie in care, cineva cu care esti intr-o relatie pe care o consideri importanta, te face sa-ti pierzi sau subrezesti increderea in el/ea?

Trimite raspunsul tau la cristian@learning-ecosystem.org si primesti alte moduri de a actiona, povestite chiar de cei implicati.


  • 0

Table, sah si stafeta

Tags : 

Adesea, in cariera mea am fost intrebat care este diferenta intre training si cursurile universitare, dar intre consultanta si coaching.

Va marturisesc ca o buna bucata de vreme eu insumi am cautat raspunsurile care sa ma multumeasca. Daca diferenta intre training si cursurile universitate am dibuit-o repede (si cu ajutorul Danei Nicolescu si Florian Coleci ce mi-au fost primii formatori in andragogie), in cazul coaching vesrus consultanta lucrurile nu mi-au fost chiar atat de clare de la inceput.

Desigur, primul reflex a fost acela de a ma duce imediat la Dictionarul Explicativ al limbii romane:
Training – antrenament sau imbracaminte sportiva alcatuita din bluza de flanela si pantalon de tricot.” Cum trainingul, ca articol de imbracaminte, iese din cadrul discutiei noastre, raman la definirea lui ca antrenament. Dar, nici acest demers nu este suficient, caci intru in concurenta flagranta cu termenul de coaching. In plus, trainingul, ca rezultat pare a-si propune obiective clare si specifice de invatare, deci pare mai mult decat un antrenament, pare “meciul” in sine.

Nu pot sa nu observ ca am alunecat insidios din lumea educatiei in lumea sportului, dar poate ca tocmai aici imi e salvarea. De aceea, am sa incerc o comparatie a celor trei notiuni (training, consultanta si coaching) cu notiuni sportive, pe cat posibil mai familiare romanului.

Asadar, ce sport ar semana cel mai mult cu trainingul, in intelegerea sa andragogica? Din respect pentru meseria mea si colegii mei am cautat un sport nobil, demn de o cauza impresionanta. Ceva de genul echitatiei, sau poate al scrimei sau de ce nu maratonul. Dar, comparatiile acestea nu m-au multumit. Simteam ca ceva nu se potriveste, sau mai degraba este fortat.

Cu totul intamplator, un interviu al marelui coregraf roman Gigi Caciuleanu m-a ajutat sa gasesc comparatia ce mi s-a parut cea mai potrivita: trainingul este asemenea unei partide de table.

Pentru ca in training totul respecta reguli la fel ca in jocul de table, totul este pregatit minutios, miscare cu miscare, astfel incat sa duca la rezultatul dorit, trainerul are propria-i strategie, la fel ca jucatorul de table. Pana aici, insa, comparatia poate fi facuta si cu jocul de sah. Totul gandit, calculat, previzibil… si apoi hazardul loveste. Zarurile se rostogolesc pe tabla si spun un numar, doua cifre care schimba totul: strategia, miscarile calculate si pregatite atat de minutios. Acelasi zar, poate fi o data salvator, pe cat de inutil poate fi in alta situatie. Sase-sase poate fi “poarta in casa” cum poate fi total inutil daca nu poti sa scoti nimic. Si de aceea, cred eu, trainingul seamana cu jocul de table. Pentru ca, nu poti juca fara sa cunosti regulile (metode, tehnici, instrumente de formare, fiecare cu regulile ei), nu poti juca fara o atenta pregatire (design, flipcharti si slide-uri, suporturi de curs, fise de lucru, etc), dar totul poate fi pus intr-o lumina sau alta in functie de contributia fiecarui participant. Un trainer cu 12 participanti la curs, arunca in fiecare experienta structurata de invatare 12 zaruri. Nu stie ce numere vor arata zarurile. In functie tocmai de aceste numere, va conduce cursul mai departe, impreuna cu participantii catre invatarea, exersarea si constientizarea pe care si le-a propus. In training explorezi intotdeauna necunoscutul, iar trainerul o face tot asa cum jucatorul de table isi asuma hazardul zarurilor.

Acum, lucrurile devin mai simple si in cazul consultantei. Ea este, in opinia mea, jocul de sah. In consultanta, respecti regulile, iti pregatesti instrumentele, iti faci strategia si castigi. Spre deosebire de training, unde fiecare intrebare poate deschide posibilitati nebanuite, in consultanta, miscarea adversarului este previzibila, cunoscuta, iar masurile de contracarare de cele mai multe ori sunt ele insele parte din strategie. In consultanta cuceresti, definitivezi, castigi.

Si acum coachingul. Etimologic termenul vine din engleza, unde coach inseamna antrenor. Deci, revenim la termenul de antrenament. Stiu ca majoritatea sunt de acord cu acest termen. In intelegerea mea insa, nu este doar un antrenament. Caci ar insemna sa fie vorba doar de un exercitiu de simulare, facut in vederea performarii ulterioare in realitate. Ori, eu cred ca, a face coaching inseamna sa “antrenezi” in timpul meciului, direct in teren. De aceea, cred ca este mai degraba o cursa de stafeta, in care ambii alergatori (atat antrenorul, cat si antrenatul) alearga in tandem, primul reducand incet viteza si intinzand stafeta, in timp ce al doilea accelarand si incercand sa prinda stafeta pentru a tasni singur, pe propriile picioare catre final. Cel din spate regleaza ritmul si stabileste momentul decisiv al predarii, in timp ce, cel din fata, antrenatul, asteapta semnalul pentru a da totul pentru victorie.


  • 0

De unde vin ideile bune?

Tags : 

Steven Johnson cauta raspunsul in cartea sa cu acelasi titlu. Autorul incepe prin a urmari care este spatiul, mediul care favorizeaza ideile bune. Ceea ce observa este ca acest mediu generator de idei bune, este pe cat de complex pe atat de neprevazut si prin urmare dificil de creat ca atare. La Learning Ecosystem – fara sa ne fie usor – reproducem din ce in ce mai bine acest mediu generator de idei bune, imbogatindu-l cu noi si noi elemente, structuri, instumente si mijloace, tocmai pentru a creste creativitatea din interiorul mediilor de invatare pe care le folosim.

O alta observatie a lui Steven este ca procesul creativ necesita adesea cantitati mari de timp. Intocmai ca in ecosistemele noastre de invatare, in care – folosindu-ne  de cele mai noi cercetari in neuroplastie – am setat procese de invatare pe termen mediu si lung, folosind suportul platformei OpenClass.

In fine coliziunea de idei este al treilea factor generator de idei documentat de Steven. Il regasim noi si in ecosistemele de invatare pe care le creem? Da sub forma componentei de social media, grupurilor de lucru si programului de suporteri.

Urmareste prezentarea lui Stiven Johnson si cauta mediul generator de idei gune care ti se potriveste aici!


Cautare

Calendar poster

September 2017
M T W T F S S
« May    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Arhiva blog

Noi cream mediul care te formeaza !