• office@learning-ecosystem.org
  • (0723) 692 950

Category Archives: Invatare

  • -

Finlanda renunţă la predarea materiilor în şcoli

Sistemul finlandez de educaţie, considerat cel mai bun din lume şi depăşit doar de ţări precum China şi Singapore la rezultatele testelor PISA, se pregăteşte de reformă. Copiilor finlandezi nu le vor mai fi predate în şcoli materii, în sensul clasic, cum sunt geografia sau biologia. În schimb, profesorii vor trece la predarea în baza unor subiecte şi teme de interes, ceea ce presupune o abordare interdisciplinară.

“Avem nevoie de un cu totul alt fel de educaţie, pentru a-i pregăti pe oameni pentru viaţa în câmpul muncii. Tinerii de azi folosesc computere extrem de avansate. În trecut, băncile aveau, de exemplu, angajaţi care făceau calcule complexe, dar acum lucrurile s-au schimbat. Aşadar, trebuie să schimbăm educaţia, în raport cu necesităţile industriei şi societăţii moderne,” arată Pasi Silander, manager pentru dezvoltarea oraşului Helsinki.

Una dintre aceste schimbări înseamnă renunţarea la predarea materiilor, aşa cum le cunoaştem în sistemul de educaţie standard. Materiile vor face loc aşa-numitei predări a “fenomenelor” sau a “temelor”. De exemplu, dacă un elev vrea să devină ospătar, atunci va lua lecţii care cuprind elemente de matematică, linbi străine, scriere şi abilităţi de comunicare. Elevii care vor opta pentru studii mai teoretice, vor învăţa, printre altele, la ore, despre Uniunea Europeană, un cumul de informaţii de economie, istorie, limbi străine şi geografie.

Schimbările mai vizează şi alte elemente considerate aporoape echivalente cu prezenţa într-o sală de clasă: elevii nu vor mai sta pasivi aşezaţi pe rânduri în faţa profesorului şi nici nu-şi vor aştepta rândul minute în şir, pentru a adresa întrebări. În schimb, elevii vor fi organizaţi în grupuri mai mici, în care vor trebui să rezolve anumite probleme colaborativ şi să-şi folosească abilităţile de comunicare.

“Există numeroase şcoli unde se predă în stilul vechi, care a fost de bun augur pentru începutul anilor 1900 — acum însă, nevoile nu mai sunt aceleaşi şi trebuie să ne adaptăm secolului 21,” e de părere Marjo Kylloen, director de programe educaţionale la Helsinki.

Reforma nu a fost întâmpinată însă cu entuziasm uniform de către toţi profesorii, mulţi dintre ei fiind obişnuiţi, după o lungă carieră, să predea materii specializate. În acest moment, 70% din profesorii finlandezi au participat sau participă la cursuri de formare, care să servească noilor abordări. Totodată, s-a înaintat propunerea de a folosi co-predarea, ceea ce implică profesori cu specializări diferite, care să predea pe marginea unui subiect comun.

Pentru începuzt, şcolile finlandeze sunt obligate să introducă acest sistem pe o perioadă determinată, de minim câteva săptămâni. Potrivit calendarului, reforma va fi implementată definitiv în toate şcolile finlandeze până în 2020.

În acelaşi timp, şi grădiniţele au parte de un program de reformă: proiectul Centrului de Învăţare prin Joc presupune introducerea unei abordări de predare prin intermediul jocurilor. Momentan, există discuţii între reprezentanţii industriei de jocuri video şi responsabilii de politici educaţionale, pentru a găsi soluţii cât mai variate şi relevante pentru nevoile copiilor.

Sursa: The Independent

Foto: Andreas Meichsner/Verstas


  • 0

Solutii de pre – angajare

Criza mondiala a pus un accent din ce in ce mai ridicat asupra performanteleor pe care le obtin angajatii prin doua procese consecutive:

  1. majoritatea companiilor s-au contractat ca si numar de angajati si in mod natural i-au pastrat pe cei cu performante bune.
  2. volumul angajarilor s-a redus si in acelasi timp apetitul angajatorilor de a risca performante posibile in locul celor sigure.

Acest fenomen a dus, desigur, la o presiune neintalnita in anii 2000 asupra preformantelor individuale pe care le poate da un angajat. Iar aceste performante sunt direct legate de puterea de a conecta cunostintele si mai ales abilitatile si comportamentele angajatului cu nevoile, procesele si cultura organizatiei.

Astfel a devenit extrem de important pentru angajatori sa poata identifica exact angajatul care are acele cunostinte si mai ales abilitati si comportamente ce se muleaza perfect pe organizatia angajatoare. Daca in termeni de cunostinte aceste lucruri pot fi destul de simplu si in acelasi timp riguros verificate, in termeni de abilitati si comportamente este imposibil sa poata fi facut acest lucru intr-un interval de tip 2-3 serii de interviui. Ceea ce inseamna ca este momentul ca angajatorii sa inventeze mecanisme noi cu caresa poata selecta angajatul protrivit.

Apar astfel doua tipuri de procese ce pot fi derulate de angajatori in tandem cu organizatiile lor (listate in ordinea frecventei cu care sunt folosite):

  1. programe de includere si evaluare desfasurate imediat post angajare
  2. programe de pre-angajare si evaluare desfasurate inainte de angajare

Primele sunt programe care implica persoanele angajate si care se afla in perioada de proba, in timp ce a doua categorie de programe se adreseaza unui grup tinta din care organizatia, respectiv angajatorul se gandeste sa recruteze viitori angajati. Programele pre-angajare vizeaza informarea si pergaitrea practica unor viitori posibili candidati, in timp ce programele de includere vizeaza finalizarea pregatirii si integrarea in organizatie, echipe, cultura organizationala. Desfasurate impreuna, putem spune, ca programele pre-angajare pregatesc grupul tinta pentru acomodarea cu viitoarea pozitie, in timp ce programele de includere desavarsesc formarea si mai ales certifica compatibilitatea cu pozitia deja ocupata. Daca vreti, programele pre-angajare fac lista scurta pentru angajare, in timp ce programele de includere certifica angajarea.

In mod practic programele pre-angajare se desfasoara constant, tot timpul anului, iar programele de includere se desfasoara pe un termen de la 1 la 6 luni, in functie de pozitia ocupata, uneori, pentru pozitii speciale pot fi si mai lungi. In cazul companiilor mari, cu un turn0ver de personal semnificativ, programele de includere devin si ele permanente.

Tipuri de procese incluse in programele pre si post angajare sunt:

PROGRAME PRE-ANGAJARE

Internshipuri

Burse de invatare

Sponsorizarea unor proiecte relevante

Schimburi de experienta

Oferirea de informatii consistente despre companie, politici, cultura organizationala

Parteneriate cu institutii de invatamant, ONG-uri sau institute de cercetare cu scopul dezoltarii si inovarii domeniului in care compania activeaza

Programe de CSR

Portal de pre-angajare pentru cei care doresc sa se invormeze si sa contribuie in vederea selectarii la angajare

Prototipizare

PROGRAME DE INCLUDERE

Prezentarea si crearea relatiilor profesionale colegiale si ierarhice

Internalizarea procedurilor si proceselor generale si specifice ale companiei

ADeZiV cu persoanele cu interactiune si importanta crescuta

Training, e-learning, coaching cu echipe profesioniste de formatori

Coaching 1 la 1 cu seful direct sau un angajat exceptional pe pozitie similara

Intervizare si supervizare

Planuri de actiune si progres pe termen scurt, monitorizare si feedback regulat si finalizate cu evaluarea performantelor

Exit interview

Prototipizare

Daca doresti sa obtii combinatia potrivita organizatiei tale de programe pre si post angajare care sa iti certifice echipa de anagajati performanti pe care ti-o doresti, nu ezita sa ne contactezi la office@learning-ecosystem.org si putem construi pentru tine soluii la cheie.


  • 0

Obiceiul. Unitatea de masura a schimbarii

 

1 ianuarie. Astazi orasul a fost linistit. In mare parte, pentru ca restaurantele, cafenelele  si magazinele au fost inchise. Lumea a stat mai mult in casa, datorita celor 10 grade cu minus care iti ingheata aproape instant respiratia. Si pentru a se recupera dupa petrecerea din seara Anului Nou. Si nu in ultimul rand, pentru a se mai aduna  dupa anul lung si intens care tocmai s-a incheiat.

Inceputul de an este marcat de obiceiuri: unele ancestrale, precum sorcova sau mersul cu ursul. Acestea sunt intalnite mai ales la sate, in comunitatile pastratoare de traditii in care cetele de tineri ureaza gazdelor de bine pentru noul an. Cetateanul urban incearca sa tina scorul strans si echilibreaza balanta cu obiceiuri de factura mai recenta, nelipsite insa de sens si incarcatura simbolica menita sa ii aduca prosperitate in anul care incepe: redactarea de obiective si rezolutii!

Un timp considerabil mi-am setat obiective marete, a caror implinire necesita incordarea vointei pe perioade lungi de timp – un an era de cele mai multe ori prea putin pentru a le indeplini chiar si numai pe unele din ele, nicidecum pe toate. Lista mea de dorinte sau obiective arata ca o scrisoare exhaustiva catre Mos Craciun. Dar pentru ca sarbatoarea deja trecuse si Mos Craciun deja isi facuse treaba pentru urmatoarele 12 luni, inceputul anului ma prindea in blockstarturi doar pe mine, cot la cot cu pomelnicul lung de asteptari, dorinte, ambitii, rezolutii pentru urmatoarele 365 de zile.

Si pentru ca o data cu anul incepeau la fel de brusc si activitatile lucrative, vechile mele metehne ma prindeau din urma nu mai departe de instalarea primaverii. Investitia in abonamentul pe tot anul la sala, facut cu religiozitate in 2 ianuarie, se auto-executa fara implicarea mea. Marimea numarului de lecturi pe care mi le propusesem ramanea la fel de dezarmanta. Si, o data cu acumularea acestor mici frustrari, scadeau vertiginos increderea si energia ca as putea da gata macar o parte din lista de tinte.

Aceasta ruleta ruseasca de inceput de an s-a repetat in cateva secvente. Toate la fel de dezamagitoare. De fiecare data, sentimentul era ca imi lasam viata condusa de niste tinte externe care la un anumit moment se intorceau impotriva mea. Reflectand putin la mecanismul care se declansa, mi-am dat seama ca atentia mea era centrata in tot timpul acesta pe viitor, pe starea de la capatul implinirii listei. Aceasta reverie, o fata morgana care se auto alimenta timp de cateva saptamani, se ascundea imediat ce te apropiai de ea. Era clar, asa nu se mai putea! Pentru mine treaba nu mai putea functiona in felul asta!

Ajutata de niste lecturi avute pe parcursul catorva ani, am decis sa pastrez obiectivele dar sa fac o mica schimbare: sa imi mut atentia de pe obiectiv, de pe starea finala din viitor, asupra momentului de acum, in care pot actiona concret pentru a implini ceva, orice. Practic, sa sparg obiectivul in comportamente observabile, actionabile si masurabile, care ar putea duce la implinirea lui. Sa imi creez niste obiceiuri noi care sa sustina obiectivele propuse, noi si ele. Usor de zis, nu atat de usor de facut… insa nu imposibil! Rezultatele au inceput sa vina dupa o vreme, si asta m-a ajutat sa raman in process, un proces in care inca ma aflu si in care sper sa raman buna vreme.

Mai jos, listez cativa pasi care pe mine m-au ajutat si pe care ii vei gasi utili o data ce ii vei incerca. Ia-i nu ca pe un decalog al schimbarii, ci ca pe o busola care ar putea sa te duca mai aproape de ce iti doresti cu adevarat sa implinesti.

  1. Fa o lista cuprinzatoare cu toate obiectivele si cu dorintele tale. Pune-le pe toate, sa nu ramana vreunul care sa te “bantuie”.
  2. Pune-le la dospit cateva zile, in care nu te gandesti la ele. Lasa-ti subconstientul sa-si faca treaba. Apoi reia lista si aranjeaza-le dupa prioritati. Nu e momentul sa exagerezi cu rigurozitatea, daca esti tipul acesta. In mod suprinzator vei observa ca se vor cerne cele cu adevarat importante de “micile mofturi” – pe care nu e musai sa le stergi de pe lista, poti sa le pui doar mai la coada.
  3. Sparge aceste obiective in lucruri de facut:
    • azi,
    • maine,
    • saptamana aceasta.

Acest pas este crucial. Eu nu pot sa acord garantii despre mine pentru un an, dar ”astazi”, “maine” si “peste 7 zile” sunt orizonturi de timp pe care simt ca le pot controla. Asta imi da increderea si linistea de care am nevoie sa pot actiona.

  1. Vei avea asadar o lista de lucruri de facut, de rutine sau obiceiuri! Ai grija sa incapa toate in calendarul tau. Eu am o vorba nu foarte apreciata de prietenii mei spontani – daca nu e in calendar, nu se intampla! Asa am ajuns sa imi notez orele de trezire, timpul pentru masa, sport, prioritatile de munca, timpul pentru cumparaturi, timpul de petrecut cu prietenii… si nu pentru ca as fi din fire prea structurata. Si eu, cu gratie chiar, ma inscriu pe lista spontanilor. Dar am nevoie de aceasta structura sa dau gata cu bine lista de lucruri de facut dintr-o zi, astfel inca peste o luna, un an, doi, sa implinesc niste lucruri pe care le consider pline de sens.
  2. Cand treci la treaba, ia, daca poti, aceste noi obiceiuri unul cate unul. Vointa ta se comporta ca un muschi care pe alocuri poate suferi “intinderi”, mai ales cand jonglezi cu mai multe bile deodata. Sa iei aceste obiceiuri pe rand, ar fi desigur, varianta ideala. Daca esti lacom, ca mine, vei incepe cu toate in acelasi timp. Cu toate sau cu cateva, e ok si asa, daca esti dispus sa ai mai multa rabdare si sa iti cresti toleranta in fata propriilor esecuri.
  3. Vei incepe sa pui in practica aceste rutine. Si vei esua. Dar vei si reusi La inceput poate mai rar, apoi vei reusi din ce in ce mai des. Nu spera la 100% implementare a unui obicei nou in prima saptamana, nici chiar in prima luna. Eu de fapt nu am obsesia lui 100%, prefer sa urmaresc mai degraba progesul. E ok daca ceea ce iti doresti sa se intample, in cele din urma se intampla! Nu e musai sa se intample repede! De fapt, daca ma intrebi, cu cat procesul e mai lung (evident, in limitele de timp date pentru implinirea obictivului), cu atat mai bine. Asa dai timp corpului tau sa integreze noua deprindere. Daca vrei sa slabesti, gandeste-te de exemplu cat timp ti-a luat ca sa te ingrasi? Si de cand esti asa? De 1 an? 3? 10 ani? Nu ar fi un pic nedrept sa ii ceri corpului tau sa slabeasca in 2 luni pentru ca sa arati tu bine la nunta prietenei tale?
  4. Asadar, o sa scartaie la inceput. E ok! Face parte din proces. O sa calci stramb si o sa fii tentat sa renunti…
  5. Ooo, dar cat de tentat o sa fii sa renunti. NU O FACE. Orice ai face, revino la planul tau!
  6. Esueaza, si revino la plan! Si straduieste-te sa faci acele lucruri pe care ti le-ai propus, chiar si cu o imbunatatire incrementala a aplicarii noului tau comportament!
  7. Si esueaza, si revino inapoi in proces!
  8. Incet, incet, daca ai rabdare cu tine, o sa observi ca se intampla lucruri. Ca in ultima luna ai facut sport de doua ori pe saptamana, timp de 4 saptamani, fata de luna trecuta cand ai ajuns la sala de 3 ori in total. Ca in ultima saptamana ai reusit sa citesti 20 de pagini in 4 zile din 7, asa ca ai terminat, intr-un final apoteotic, “Razboi si pace”, pe care il taraiai dupa tine de 2 ani. Ca in ultimele 3 luni ai investit 6 ore sa fii voluntar pentru copiii cu down, si asta ti-a dat o energie fantastica timp de o saptamana la birou, timp in care ai fost mai atent cu toata lumea si mult mai pe faza la intalnirea de board – ceea ce nu a fost trecut cu vederea de VP ;)!
  9. Bucura-te de fiecare succes. Fa-ti poze de progres, printeaza-le si pune-le alaturi de obiectivele printate si ele. E important sa stii ca inainte sa ai minus 10 kg, o sa ai minus 3, si apoi minus 5, si apoi minus 7… si toate astea sunt prilejuri de a te bucura de tine si de procesul tau! Chiar nu e cazul sa astepti pana la final ca sa celebrezi – o poti face si e bine sa o faci si pe parcurs, de cate ori ai chef!
  10. O bucurie e mult mai mare daca e impartasita si lucreaza mult mai mult in favoarea ta, ajutandu-te sa integrezi mai adanc comportamentul nou adoptat! Impartaseste rezultatele tale, mici sau mari, cu un prieten bun, cu sotul sau sotia, cu copiii tai – ei sunt oricum fanii tai numarul unu, gata sa te sustina neconditionat in orice iti trece prin cap! Alatura-te unei comunitati de oameni interesati de aceleasi lucruri ca tine si bucura-te impreuna cu ei, de succesul tau si al lor!
  11. Ia-ti timp pentru recunostinta! Fii recunoscator pentru beneficiile pe care noul comportament le are in viata ta. Pentru darurile pe care ti le aduce, tie si celor din jur. Exprima aceasta recunostinta intr-o scrisoare, intr-un desen, sau intr-un gand bun, de multumire, indreptat catre Dumnezeu!
  12. Cand te simti incredintat ca ai deprins pe deplin noul comportament si ca esti un fel de sensei in practicarea acestuia, da-l mai departe altora! Inspira alti oameni care isi doresc sa isi insuseasca acest comportament. Daca ai reusit sa citesti tot ce ti-ai propus, cheama-ti prietenii si faceti un club de lectura. Daca ai invatat un sport nou, preda-l voluntar unor copii dintr-un centru de zi. Daca ai devenit mai eficient la job si mai stapan pe timpul tau, fa-ti un blog cu mici retete de a creste eficienta personala! In felul acesta, dand din ceea ce tu deja detii, vei reusi, printr-un minunat paradox, sa inmultesti acest lucru.

Unul din cele mai importante obiective ale mele pe anul acesta este sa citesc minim 30 de pagini pe zi, timp de 5 zile pe saptamana. In a face acest lucru, am nevoie sa investesc 30 – 40 de minute, de luni pana vineri. Daca voi reusi, la finalul anului voi fi citit cel putin 22 de carti, de 350 de pagini in medie. Si asta exceptand weekendurile si concediile, cand as putea sa imi depasesc obiectivul! Nu e rau deloc, pentru inceput, as zice! Acest obiectiv ma energizeaza teribil, este realist si de abia astept sa va tin la curent cu evolutia lui!

Lasa un comentariu in sectiunea imediat urmatoare si inspira-ne prin impartasirea obiectivelor tale pe anul acesta. Si prinde puteri din propria impartasire pentru a implini ceea ce ti-ai propus!

Daca ai nevoie de suport pe termen mai lung in a-ti atinge obiectivele personale si profesionale, da-mi un email pe adresa monica@learning-ecosystem.org si  putem pune umarul impreuna pentru a te ajuta sa implinesti ce ti-ai propus!

Un an care te aduca pe tine la finalul lui, multumit si multumind!

[contact-form][contact-field label=’Name’ type=’name’ required=’1’/][contact-field label=’Email’ type=’email’ required=’1’/][contact-field label=’Website’ type=’url’/][contact-field label=’Comment’ type=’textarea’ required=’1’/][/contact-form]


  • 0

Serviciul – un ecosistem de invatare

Bazat pe ceea ce stim despre neuroplasticitate, pare logic ca oamenii cu servicii mai solicitante din punct de vedere mental sa aiba o minte mai ascutita, o data cu trecerea anilor. Acum insa, un nou studiu al Universitatii din Edinburgh a si dovedit acest lucru, certificand ca un serviciu solicitant mental este foarte probabil sa intarzie procesele de imbatranire mentala. Studiul a examinat oameni – atat barbati, cat si femei – cu varste de 70 de ani, care au fost implicati in cercetari anterioare si care au fost testati cand erau copii, cu teste de inteligenta. Astfel au descoperit ca oamenii care au avut servicii solicitante mental (inclusiv munci complexe sau operatiuni multiple) si-au mentinut sanatatea mentala, mai bine decat cei care nu au fost foarte solicitati.

Pare firesc ca oamenii care au avut servicii solicitante, ce presupuneau abilitati deosebite, si-au dezvoltat creierul in acest sens. Studiul arata insa, ca aceste abilitati existau inca din copilarie (in stadiu incipient), adica inca inainte ca persoanele respective sa se fi angajat in acele slujbe si acele slujbe sa le fi dezvoltat abilitatile.

Un alt efect al studiului a aratat ca: serviciile solicitante din punct de vedere mental, atunci cand implica relationarea cu diferiti oameni sau compilarea unui volum mare de informatii, pare sa fie pentru creier, la fel de sanatos ca absenta fumatului.

In concluzie, provocarea creierului cu sarcini solicitante poate scoate la iveala rezervele neuronale ale creierului, antrenand-ul pentru momentul in care efectele imbatranirii (dementa, senilitate, Alzaimer) ar incepe sa apara si astfel, incetinind procesele de imbatranire. Cercetatorii cauta acum sa vada cat de indelungate sunt aceste efecte, pe masura ce grupul studiat va imbatrani tot mai mult.

Prin urmare, vestea cea buna este ca un serviciu solicitant nu te omoara, ci dimpotriva te pregateste pentru o batranete frumoasa. Iata cum serviciul de zi cu zi poate deveni propriul ecosistem de invatare complet personalizat.

Pentru cei care doresc sa citeasca studiul in original (in limba engleza) il pot accesa aici.


  • 0

The dirty little secret of online learning: Students are bored and dropping out

By Todd Tauber March 21, 2013

Todd Tauber works on business development and strategy at Nomadic Learning. He previously co-founded the Economist’s education division.

The dirty little secret of online learning: Students are bored and dropping out

Online education has been around for a long time. But massive open online courses are finally making it respectable. Maybe even cool. Let’s not forget, though, that they are still experiments. And despite being “massively overhyped” (even in the eyes of their most dyed-in-the-wool supporters), they are not actually having a massive impact on students yet. So let’s review what we’ve learned so far. Because if online education is going to be useful for learners, then it’s time for online learning to grow up.

Hundreds of courses are now available from dozens of the world’s best universities and professors. There’s been a steady stream of glowing public relations and growing credibility among employers. There’s even an acronym for massive open online courses that’s gone mainstream: MOOCs. The four major MOOC platforms (Coursera, edX, Udacity and Udemy) have attracted at least 4 million sign-ups to date. Many of those people are working adults looking to pick up new technical or business skills, or update old ones, in order to advance their careers.

So far, though, online courses are not building a massively better-skilled workforce.

Sure, a few free, open, online courses have generated eye-popping registration numbers, upwards of 200,000 in some cases. However the average enrollment for MOOCs is more like 30,000 to 50,000. The real problem, though, is that more than 90% of these would-be learners don’t finish. Many don’t even start the courses for which they are registered. And a lot of those who finish don’t take another one. That means the number of people actually learning anything substantial is much less massive than the PR suggests.

Not So Massive After All

So why are all these students falling asleep, virtually, in their digital classes? Mainly because the people putting education online are still thinking in terms of classrooms. And despite incorporating “decades of research on how students learn best”, the world has changed a lot in just the last few years. Here’s just one example of how: Before smartphones, we went online roughly five times a day, in long chunks, according to Joe Kraus, a partner at Google Ventures. Today, with smartphones, it’s 27 times, in much shorter bursts. Twentieth century instructional methods just don’t work as well for busy, distracted 21st-century learners.

Another big issue, especially for non-traditional students, is that learning has to fit in between life and work. In a recent Duke University survey of MOOC students, for example, the most commonly cited barrier to completion was “lack of time/amount of time required.” Yet most of today’s online courses basically consist of reading assignments, lecture videos, homework problems and quizzes. They might be broken up into short lessons, but they still follow the same old linear, 14- to 20-week long structure of a semester. So is it really surprising that so many of the students in a recent University of California, Irvine massive online microeconomics course couldn’t be bothered to read the textbook or supplemental learning materials?

To be fair, there’s always going to be dropouts when learning is voluntary. According to the MASIE Center, a think tank focused on the intersection of learning and technology, only 32% of people even start on-the-job e-learning courses if they’re not required. That’s fine if nobody pays or expects much. But considering the stakes for learners, not to mention the massive amounts of money and brain power being invested in creating online courses, we should expect better. Companies paying for training or tuition reimbursement certainly will.

Fortunately, we won’t have to wait long because a lot of smart people are already putting a lot of thought, work and money into making them better. The National Science Foundation, for example, is funding a study by MIT researchers to understand exactly why the vast majority of MOOC students don’t make it to the finish line. Carnegie Mellon University, meanwhile, is spending $500,000 to $1 million to create each of 15 new courses based on up-to-date research into how adults learn online. And investments in next generation adaptive learning technologies are surging.

Before education can be effective, though, you first need to grab and hold learners’ attention. So these people would be smart to start by recognizing that learning online is not the same as it is in a classroom. And they should take some cues from the companies that are excelling at captivating easily distracted, constantly connected people on the same computers, smartphones and tablets where they will be learning.

If they do that, they’ll see that digital learning needs to become much more mobile, personal and social. That may sound obvious, but it’s apparently not. At last count, for example, only 34% of college faculty are using social media for teaching. As Carson Kahn, an educational technology specialist at the City University of New York, puts it, “education lags 30 years behind most of the world, and 50 years behind Silicon Valley.”

Let’s start with mobile first. Around 83% of millennials–today’s college students, entry-level workforce and emerging managers and entrepreneurs–literally sleep with their smartphones and consumers have doubled the time they spend on mobile apps in the last two years (to about two hours a day now). Facebook, for one, recognized that most of its users are now coming from smartphones and tablets and that those people are engaging twice as much (in page views, interactions, consumption and production) as desktop or laptop users. That’s why they’re repositioning their entire strategy around mobile. And it’s why K-12 schools and colleges around the world are racing to put tablets in classrooms while some of the world’s biggest technology, education and media companies are racing to supply them.

“Mobile,” however, means more than just delivering the same old content on smartphones or tablets. Mobile education needs to be tailored for smaller, more limited, more intimate mobile devices. That means the user experience needs to be more streamlined and intuitive than today’s learning management systems. It also needs to be designed for the specific behaviors of mobile users. And mobile users are first and foremost easily distracted. More than 25% of them acknowledge that smartphones make it significantly harder to focus on a single task.

That’s because they’re not using their devices in classrooms or offices. They’re using them in noisy, public, social spaces, like trains, coffee shops or living rooms (or meetings, if we’re being really honest). Mobile content, then, needs to be “bite-sized,” visually stimulating and interactive. Because online, you have maybe five to 10 seconds to grab people’s attention, according to recent research by University of Massachusetts professor Ramesh Sitaraman. Instagram, Pinterest and YouTube, whose educational videos alone have been viewed more than 3 billion times, get all that. But in the age of information overload, good design and more content—even if it is short, beautiful, entertaining and accessible on any device—isn’t the whole answer.

Everyone has different interests and needs. Which brings us to personalization. As Khan Academy president Shantanu Sinah recently noted: “Students right now are kind of forced into a system where they’re pushed forward in almost an assembly line model.” But, he adds, “you can use technology to personalize the instruction and target what their individual needs are. You can fill those gaps, and when you do that and when you empower students to do that … the learning is so much more productive.” Amazon, Netflix and Pandora do that very effectively for books, TV shows and movies (“if you like this…”). Twitter and LinkedIn have been doing it for professional news and information, too.

Taking a cue from Twitter and LinkedIn, education online also needs to do a better job leveraging peer interaction and collaboration. Most MOOCs do already promote discussions among classmates to help with homework and grading. But the emergence of Twitter and LinkedIn (and soon Facebook) as go-to sources of professional insights shows that people want to actually learn from, and work with, their colleagues and business contacts just as much as from PhDs, editors and other experts. A recent Michigan State University study even found that students who used Twitter to engage with classmates as well as instructors “were more interested in the course material–and ultimately received higher grades.”

The MOOC providers, their institutional partners, education-technology entrepreneurs and even the big, traditional education publishers all understand this and they’re working hard to improve the state of affairs. Yet no one has quite put it all together yet. Surprisingly—or maybe not considering they spend more than $1 billion on technology—the institution who’s come closest so far is the University of Phoenix. Yes, that University of Phoenix, the one the US Senate accused of providing “an inferior education” last year.

The U of P’s new executive education course, Innovator’s Accelerator, developed with Silicon Valley design firm, IDEO, mixes short videos and frequent assessments with facilitated group projects, asynchronous collaboration and innovative tools designed specifically to drive participation. According to Inside Higher Ed, the results—a narrative, six-week learning experience—“are impressive, and honestly a bit worrying” for makers of traditional online courses. Just a few catches: It reportedly cost the university’s parent company, Apollo Group, millions of dollars to develop; it costs participants $1,999; and six weeks is still an awfully long time for many of today’s adult learners.

Online education has come a long way in a short time. Now it’s time to continue that evolution. If we can continue to improve quality and do a better job of fitting education into the way people actually learn now, we’ll be a lot closer to sustaining the original vision of effectively bringing high-quality education to scale. Meanwhile, it’s about time we accept that the future of online learning looks a lot like the University of Phoenix.


  • 0

Cum stimuleaza cititul creierul nostru?

Studiu interdisciplinar realizat de neurobiologul Natalie  Phillips de la Universitatea Stanford.

Phillips a incercat sa inteleaga cum cititul afecteaza creierul nostru si cum literatura modeleaza felul in care vedem viata.

Phillips a conceput impreuna cu cercetatori de la Stanford Center for Cognitive and Neurobiological Imaging un studiu bazat pe fMRI (RMN functional, un aparat care verifica activiatatea creierului in timpul functionarii sale).

A fost selectat un grup si li s-a cerut sa citeasca un text literar pentru placerea lor de a citi. Apoi li s-a cerut sa citeasca acelasi text mult mai atent si cu intentia de a ii face o analiza literara. Pentru a se asigura ca fiecare participant poate face trecerea de la un model de citire la celalalt, toti participantii selectati erau doctoranzi.

Cercetatorii au observat o schimbare semnificativa in activitatea creierului pe masura ce doctoranzii treceau de la un model de citire la altul. Citirea critica a crescut fluxul de sange in intreg creierul si in mod special in cortexul prefrontal, indicand o crestere a activitatii neuronale in special in aceasta parte a creierului, responsabila de functiile executive, de modul in care ne concentram atentia si coordonam aspectele complexe din viata noastra.

Desi studiile sunt inca la inceput in acest domeniu, Phillips crede ca modul in care citim poate fi un exercitiu foarte util pentru dezovltarea atentiei si concentrarii, pe langa deja cunoscutul efect de crestere a capacitiatii intelectuale.

Articol tradus dupa Lumosity.

  • 0

Fa ceva nou!

Tags : 

Indiferent unde te afli in calatoria ta prin viata, intotdeauna este ceva nou de invatat si explorat. Asa ca, anul acesta, luna aceasta, saptamana aceasta, maine, incearca sa adaugi o activitate noua rutinei din viata ta. Acest lucru poate sa iti ajute organismul, creierul in special, si iti va oferi pe termen lung o viata implinita. Pe termen scurt, poti in tot acest proces, sa descoperi ceva nou sau important despre tine.

Invata o limba straina!

limbi_straineInvatarea unei limbi straine poate face mai mult decat sa te ajute in calatoriile in strainatate. Multilingvismul necesita flexibilitatea de a comuta din logica unei limbi in logica alteia. Un studiu facut in 2010 si publicat in Language and Cognition a aratat ca, cei care folosesc uzual doua limbi pentru a citi/scrie/vorbi capata si o flexibilitate mai mare – antrenata – de a comuta de la o sarcina la alta sau de a trece de sarcinile vietii personale la sarcinile vietii profesionale. In plus, s-a observat ca in acelasi mod este antrenata capacitatea de a lua decizii, de a-si controla impulsurile si de a planifica realist.

 

Invata sa canti la un instrument!

Musical Instruments - violin, guitar and saxophone

 

Nu este nevoie sa devii un star rock, dar petrecand chiar si un numar limitat de ore practicand cantatul la un instrument muzical iti ajuti acuitatea cognitiva. Cercetatori de la Universitatea St. Andrews, urmarind muzicieni amatori au observat performante semnificativ superioare la testele cognitive, fata de cei care nu practica muzica. Muzicienii amatori au tendinta de a raspunde mai rapid, pastrand in acelasi timp acuratetea raspunsurilor. In plus, abilitatile lor de a coordona activitati motrice diferite pe fiecare din maini creste semnificativ. Deci, cumpara-ti o chitara, un blockflote, o muzicuta si treci la treaba!

 

Fa un bine!

milostenia

 

Cu cat esti mai altruist cu atat vei fi mai sanatos. In 2013, un studiu facut pe tineri voluntari care au lucrat 10 saptamani cu copii, au inregistrat o scadere a colesterolului si inflamatiilor, fata de tineri similari care nu voluntariaza. Aceste rezultate s-au inregistrat chiar si in situatii in care munca voluntara era una sedentara. Deci, ia decizia de a face ceva pentru cineva, in mod altruist. Treci de la simpla empatie la compasiune, treci de la sentiment la actiune si iti vei fi facut si tie un bine facand unul si celui de langa tine

 

Aventureaza-te in expeditii!

excursie

 

Aventura unei expeditii inedite poate fizic, sa iti schimbe sistemul nervos central. Intr-un studiu recent, citat de Lumosity, explorarea unor situatii inedite, intr-un mediu complet nou, a fortat cresterea semnificativa de noi conexiuni neuronale, in comparatie cu parteneri mai putin aventurosi. Acest studiu a demonstrat legatura directa dintre comportamentele individuale si neuroplasticitatea creierului, aruncand o noua lumina asupra modului in care ne dezvoltam personalitatea. Fie ca vrei sa calatoresti prin tara, pe jos, pe bicicleta, cu trenul sau masina, fie ca ai gasit noi trasee urbane de a ajunge la munca sau la prieteni, nu ezita sa explorezi in fiecare zi.

 

Mare sau mic, cauta ceva care sa te provoace si sa iti placa in acelasi timp, iar apoi intra pe retelele de socializare si impartaseste cu prietenii tai. Uimirea, incurajarile si competitia cu ei te vor tine in priza si constant in demersul tau.

 

(dupa un material Limosity)

  • 0

Ecosistem de invatare #1

Tags : 

Trecerea insidioasa a procesului de invatare din clasa de studiu catre portalurile web si aplicatiile mobile, schimba educatia si mai ales, formarea adultilor si tinerilor lucratori.

Cresterea accesului la internet si in ultimii ani, la instrumente mobile de tip smartphone si tablete a permis personalizarea procesului de invatare intr-un mod ce nu a mai putut fi intalnit pana acum in cursurile clasice. De asemenea, “social-media”(platformele de comunicare sociala) si intreaga cohorta de aplicatii ce o insoteste, a mutat socializarea participantilor din pauzele de cafea catre plaforme si aplicatii on-line specializate pe grupuri regionale, tematici de invatare si preocupari comune. Deoarece din ce in ce mai des se vorbeste despre diferite forme de invatare folosind internetul, m-am gandit ca este util sa aduc unele lamuriri legate de tipurile de invatare si avantajele fiecarui tip.

O prima abordare foloseste, ca si canal de invatare, exclusiv internetul si aplicatiile mobile specializate, in general tehnologie informationala construita in scop de invatare. Avand in vedere ca, este foarte putin, spre deloc adaptata nevoilor specifice participantului si poate fi oferita simultan catre zeci de mii de participanti, costurile per participant sunt foarte reduse. Aceste tip de abordare se gaseste cel mai adesea sub denumirea de e-learning.

Cea de a doua abordare necesita o interactiune cu participantul mult mai mare si de aceea, foloseste doua tipuri de canale de comunicare: pe de o parte tehnologia informationala specializata (aplicatii mobile si web specializate), iar pe de alta parte. interactiunea directa intre participanti si dintre participanti si formatori. In mod evident, cea de a doua abordare este mult mai complexa si prin urmare, implica si costuri mai ridicate. Ea se gaseseste sub denumirea de on-line interactive learning.

Diferenta majora dintre cele doua abordari este ca, la prima abordare se porneste de la un continut ce s-a stabilit ca ar trebui cunoscut, catre participantul care doreste sa il cunoasca; in timp ce la cea de a doua abordare, se porneste de la nevoia participantului de a invata, catre continutul necesar a fi livrat.

Prima abordare include diferite forme de transfer al constinutului: carti, articole, fotografii, inregistrari audio si video, toate accesibile on line pe platforme web sau mobile (pentru smartphone sau tablete). Exemple de astfel de platforme sunt Khan Academy (pentru invatarea de probleme de matematica, fizica, chimie), Busuu (pentru invatarea limbilor straine), Coursera si EdX (pentru cursuri singulare pe o tema de nisa sau generala, ale unor facultati prestigioase din lume).

Incepand din 2007 si, cu precadere dupa 2010, folosirea platformelor de invatare pe internet, cunoscuta ca e-learning, a parut sa fie Sfantul Graal, datorita posibilitatii de a pune un continut virtual infinit de informatie la dispozitia unui numar virtual infinit de participanti, in acelasi timp si la costuri mai mult decat accesibile. Experienta adunata in cei cativa ani scursi de la lansarea in masa a acestor tipuri de formari, a scos insa in evidenta un neajuns major cu care s-au confruntat toti cei ce au sperat sa mute intreaga formare pe internet. S-a dovedit ca intreruperea relatiei directe si constante cu formatorul pe de o parte, si cea directa cu alti paticipanti la procesul de invatare nu este benefica. S-a observat mai intai, dificultatea de a invata, prin acest tip de formare, abilitati ce necesitau experiente practice, traite si procesate pe ciclul invatarii experientiale (Ciclul lui Kolb). Participantii nu aveau posibilitatea de a-si antrena aceste abilitati in mod structurat sau obtinand feedback personalizat. In ceea ce priveste dezvoltarea de atitudini si comportamente specifice si dezirabile, s-a dovedit ca aceasta este imposibila in lipsa interactiunii umane. Prin urmare, e-learning s-a dovedit eficienta doar in procesul de a transmite cunostinte catre participanti. Lipsa unei interactiuni umane, in acest proces, a afectat si motivarea participantilor de a invata.

Pentru a elimina aceste neajunsuri, a aparut ca solutie, formarea interactiva folosind tehnologiile moderne. Acestea cuprind, pe langa toate elementele componente ale e-learning-ului si capacitatile de comunicare necesare unei interactiuni intre profesori si participanti: e-mail, mesagerie instanta, forumuri, social-media, audio si video conferinte, MOOC (massive open online courses), auto evaluari si testari.

Pasul logic ce a urmat a fost combinarea solutiilor de formare in clasa cu solutiile interactive bazate pe noile tehnologii. Este ceea ce azi numim blanded learning. Acest lucru presupune alternarea momentelor de formare on-line cu cele realizate fizic, in sala de clasa si a lucrului individual cu cel in grup. Astfel, au fost, pe de o parte, eliminate neajunsurile invatarii exclusiv on-line, si, pe de alta parte, a oferit trainerilor posibilitatea de a se concentra mai putin pe prezentari si lecturette si a creste concentrarea pe aspecte mult mai valoroase cum ar fi experientele structurate de invatare, feed-back-ul, consultanta, coachingul si construirea spiritului de dezvoltare personala necesar unei invatari profunde.

Astfel, in timp ce interactiunea participantilor si profesorilor creste in calitate, disponibilitatea materialului de invatare creste enorm, permitand fiecarui participant sa il acceseze in propriul stil de invatare si in conformitate cu tipul si flexibilitatea de care are nevoie. Acum profesorii si paticipantii isi pot impartasi invatarile, experientele, trairile, lectiile si ideile la orice ora a zilei, in orice program de lucru si din orice locatie, construind in fapt, un flux de interactiuni permanente care tin in alerta participantul si forteaza nu numai invatarea de concepte, dar mai ales aplicarea in lumea reala, ceea ce duce la abilitati si mai ales, atitudini si comportamente noi, dezirabile in mediul loc specific de viata. In acelasi timp, participantii nu mai sunt nevoiti sa astepte pentru a-si putea pune intrebarile si pentru a primi solutii, pana la un nou curs, ci o pot face imediat ce se confrunta cu ele si pot primi raspuns sub forma de feedback sau coach individualizat in timp util.

Accesul in masa al participantilor la continutul de invatare a permis ca in 2012 sa apara conceptul de fliped learning. Acest concept propune participantilor sa acceseze continutul teoretic prin intermediul platformelor web si mobile, eliminand din momentele de intalnire fizica, in sala de clasa, prezentarile si lecturette-le facute de formatori in favoarea folosirii acestui timp de intalnire calitativa – fata in fata – pentru experiente structurate de invatare, feed-back si consultanta, adaugand maximum de plus valoare interactiunii directe umane.

Learning Ecosystem dezvolta in Romania ecosisteme de invatare adaptate si specifice liderilor si echipelor lor, folosind combinat blanded & fliped learning. Descopera-le aici!

 

Comparatie forme de invatare

Learning Ecosystem dezvolta in Romania ecosisteme de invatare adaptate si specifice liderilor si echipelor lor, folosind combinat blanded & flip learning. Descopera-le aici!


  • 0

Table, sah si stafeta

Tags : 

Adesea, in cariera mea am fost intrebat care este diferenta intre training si cursurile universitare, dar intre consultanta si coaching.

Va marturisesc ca o buna bucata de vreme eu insumi am cautat raspunsurile care sa ma multumeasca. Daca diferenta intre training si cursurile universitate am dibuit-o repede (si cu ajutorul Danei Nicolescu si Florian Coleci ce mi-au fost primii formatori in andragogie), in cazul coaching vesrus consultanta lucrurile nu mi-au fost chiar atat de clare de la inceput.

Desigur, primul reflex a fost acela de a ma duce imediat la Dictionarul Explicativ al limbii romane:
Training – antrenament sau imbracaminte sportiva alcatuita din bluza de flanela si pantalon de tricot.” Cum trainingul, ca articol de imbracaminte, iese din cadrul discutiei noastre, raman la definirea lui ca antrenament. Dar, nici acest demers nu este suficient, caci intru in concurenta flagranta cu termenul de coaching. In plus, trainingul, ca rezultat pare a-si propune obiective clare si specifice de invatare, deci pare mai mult decat un antrenament, pare “meciul” in sine.

Nu pot sa nu observ ca am alunecat insidios din lumea educatiei in lumea sportului, dar poate ca tocmai aici imi e salvarea. De aceea, am sa incerc o comparatie a celor trei notiuni (training, consultanta si coaching) cu notiuni sportive, pe cat posibil mai familiare romanului.

Asadar, ce sport ar semana cel mai mult cu trainingul, in intelegerea sa andragogica? Din respect pentru meseria mea si colegii mei am cautat un sport nobil, demn de o cauza impresionanta. Ceva de genul echitatiei, sau poate al scrimei sau de ce nu maratonul. Dar, comparatiile acestea nu m-au multumit. Simteam ca ceva nu se potriveste, sau mai degraba este fortat.

Cu totul intamplator, un interviu al marelui coregraf roman Gigi Caciuleanu m-a ajutat sa gasesc comparatia ce mi s-a parut cea mai potrivita: trainingul este asemenea unei partide de table.

Pentru ca in training totul respecta reguli la fel ca in jocul de table, totul este pregatit minutios, miscare cu miscare, astfel incat sa duca la rezultatul dorit, trainerul are propria-i strategie, la fel ca jucatorul de table. Pana aici, insa, comparatia poate fi facuta si cu jocul de sah. Totul gandit, calculat, previzibil… si apoi hazardul loveste. Zarurile se rostogolesc pe tabla si spun un numar, doua cifre care schimba totul: strategia, miscarile calculate si pregatite atat de minutios. Acelasi zar, poate fi o data salvator, pe cat de inutil poate fi in alta situatie. Sase-sase poate fi “poarta in casa” cum poate fi total inutil daca nu poti sa scoti nimic. Si de aceea, cred eu, trainingul seamana cu jocul de table. Pentru ca, nu poti juca fara sa cunosti regulile (metode, tehnici, instrumente de formare, fiecare cu regulile ei), nu poti juca fara o atenta pregatire (design, flipcharti si slide-uri, suporturi de curs, fise de lucru, etc), dar totul poate fi pus intr-o lumina sau alta in functie de contributia fiecarui participant. Un trainer cu 12 participanti la curs, arunca in fiecare experienta structurata de invatare 12 zaruri. Nu stie ce numere vor arata zarurile. In functie tocmai de aceste numere, va conduce cursul mai departe, impreuna cu participantii catre invatarea, exersarea si constientizarea pe care si le-a propus. In training explorezi intotdeauna necunoscutul, iar trainerul o face tot asa cum jucatorul de table isi asuma hazardul zarurilor.

Acum, lucrurile devin mai simple si in cazul consultantei. Ea este, in opinia mea, jocul de sah. In consultanta, respecti regulile, iti pregatesti instrumentele, iti faci strategia si castigi. Spre deosebire de training, unde fiecare intrebare poate deschide posibilitati nebanuite, in consultanta, miscarea adversarului este previzibila, cunoscuta, iar masurile de contracarare de cele mai multe ori sunt ele insele parte din strategie. In consultanta cuceresti, definitivezi, castigi.

Si acum coachingul. Etimologic termenul vine din engleza, unde coach inseamna antrenor. Deci, revenim la termenul de antrenament. Stiu ca majoritatea sunt de acord cu acest termen. In intelegerea mea insa, nu este doar un antrenament. Caci ar insemna sa fie vorba doar de un exercitiu de simulare, facut in vederea performarii ulterioare in realitate. Ori, eu cred ca, a face coaching inseamna sa “antrenezi” in timpul meciului, direct in teren. De aceea, cred ca este mai degraba o cursa de stafeta, in care ambii alergatori (atat antrenorul, cat si antrenatul) alearga in tandem, primul reducand incet viteza si intinzand stafeta, in timp ce al doilea accelarand si incercand sa prinda stafeta pentru a tasni singur, pe propriile picioare catre final. Cel din spate regleaza ritmul si stabileste momentul decisiv al predarii, in timp ce, cel din fata, antrenatul, asteapta semnalul pentru a da totul pentru victorie.


  • 0

Gamification sau noul stil de invatare

Tags : 

Pornesc azi comentariile mele de la un articol ce mi-a suscitat interesul: How to Accelerate Learning

Inceputul articolului vorbeste despre nevoia de “gamification” pentru a creste procesul de invatare. Pe cale de consecinta, in final de articol vin si cu solutia folosirii x-Box, sau a altor asemenea dispozitive, pentru a aduce jocul in invatarea copiilor si adultilor. Perfect adevarat articolul, dar urmareste destul de superficial procesul din spatele modului in care putem accelera invatarea. Ar putea parea ca simpla trecere de la tabla si creta catre flipchart, sau ecrane tactile si dispozitive kinetik ar aduce o accelerare a invatarii si o eliminare definitiva a riscului pierderii interesului invatacelului.

Nimic mai fals, in opinia mea. Trecerea aceasta de la tabla si creta la iPhone sau iPad, nu este decat un pas pedagogic similar, daca vreti, cu trecerea de la cancelariile domnesti sau manastirile iezuite (in care se invata scrisul si cititul), la scolile publice din perioada trecerii la societatea industrializata. Este o schimbare de mijloace si obiective, dar nu de metoda. Intre Creanga, cel care prindea muste cu ceaslovul, eu care refuzam sa invat matematica in scoala, si fata mea care deja rasfoieste Istoria Romaniei sau Corpul uman pe iPod, este un numitor comun: toti trei eram plictisiti de proces.

Pentru ca ceva sa se schimbe a fost nevoie de Smarandita, fata popii (in cazul lui Creanga), de un profesor de liceu care a stiut sa ma provoace (cam tarziu pentru mine) si de a aduna si spune zeci de povesti istorice si comentarii in dimineati de sambata, la micul dejun (in cazul fiica-mi). Diferenta a facut-o nu mijlocul, nu obiectivul, ci METODA. Si nici nu e o descoperire prea noua. Au facut-o anglosaxonii prin anii 60-70 (secolul trecut) si au denumit-o invatare andragogica.

De aceea, in opinia mea, fie ca plecati pe dealurile patriei, sunteti la flipchart sau scrieti aplicatii si construiti device-uri pentru ele, cand vreti sa accelerati invatarea folositi metoda andragogica: oferiti o experienta relevanta si care sa produca trairi (emotii, poate chiar sentimente) + procesati-o (extrageti lectia pe care experienta a pregatit-o pentru voi).

Learning Ecosystem, un boutique cu experiente de invatare, ai ocazia sa traiesti experiente structurate adunate in ecosisteme de invatare ce iti permit accelerarea invatarii specifice pe care o doresti. Daca ti-am starnit interesul stii ce ai de facut.

Succes!


Cautare

Calendar poster

November 2017
M T W T F S S
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Arhiva blog

Noi cream mediul care te formeaza !