fbpx

Cine poate să fie coach sau mentor

Oricine știe ceva poate fi coach sau mentor? Ei bine, eu cred că nu.

Oricine este bun într-un domeniu poate fi coach sau mentor? Ei bine, eu iar cred că nu.

Pentru că a fi coach sau mentor nu este vorba despre a ști ce și cum să faci tu, ci este vorba în mult mai mare măsură de a ști cum să inspiri pe ceilalți și să le obții încrederea că pot progresa cu ajutorul tău. Poate că e surprinzător să afirm că un coach sau un mentor nu e valoros prin ceea ce știe sau chiar a realizat în viața lui profesională sau personală. Dar eu cred cu tărie și am găsit și alți autori care cred asta, cum ar fi Paul Birch în lucrarea sa “Instant Coaching” – că principala calitate a celui care te ajută să te dezvolți este capacitatea:

  • de a lucra și comunica cu oamenii,
  • de a asculta și observa foarte atent și
  • de a învăța permanent din mers.

Hai să lămurim de ce nu e atât de important să știe mult și să aibă o experiență bogată. Nu spun că nu sunt necesare, ba dimpotrivă sunt necesare, dar nu atât de necesare ca cele trei prezentate mai sus și mai ales nu este de neînlocuit ca și calitate a unui formator. Și e simplu: atât cunoștințele, cât și experiența se pot dobândi mai ușor decât cele trei abilități de mai sus. În al doilea rând, cunoștințele și experiența unui om sunt limitate, indiferent de cât de mult a investit în ele, deci nu întotdeauna sunt relevante pentru situația celui pe care îl ajută. În fine, în al treilea rând nu numai că sunt limitate, dar și expiră. Într-o lume atât de volatilă și diversă, o experiență ce era relevantă acum 1 an, deja este caducă azi.

Spre deosebire de cunoștințe și experiență, relaționarea, ascultarea activă și capacitatea de învățare sunt abilități ce sunt strâns legate de obiceiuri sănătoase și nu expiră niciodată.

Ca să vă conving de ceea ce am afirmat mai sus vă dau doar exemplul marilor antrenori de sport. Cei mai mulți dintre ei nu au avut performanețe notabile ca sportivi, dar asta nu i-a împiedicat să creeze exact cadrul necesar pentru a potența la maximum talentul și aptitudinile unor mari sportivi.

Capacitatea de a comunica și construi relații cu oamenii este fundamentală. Nu numai că e greu să inspiri, ghidezi și ajuți pe cineva fără să comunici, dar este greu și să înțelegi ceea ce se întâmplă cu el. De aceea, când vorbim de comunicare în acest domeniu, vorbim de un drum cu două sensuri, dus-întors și care de multe ori are mai multe benzi de circulație pe sensul celălalt. Vreau să spun cu asta că e vorba de mult mai mult să primești informații în această comunicare, decât să dai.

Este contra-intuitiv să spunem că putem ajuta pe cineva mai mult ascultând și observând decât spunându-i ce și cum să facă. Dar așa este, căci prin ascultarea activă construiești temelia solidă a ajutorului ce îl vei da: o bună analiză de diagnoză a problemelor cu care cel pe care îl ajuți se confruntă.

Apoi acest tip de comunicare construiește destul de repede relații puternice și mai ales întărește nivelul de încredere dintre cei doi. Dacă la început încrederea este una necondiționată și prin asta foarte ușor volatilă, o dată cu ascultrea, niveul de încredere capătă argumentare, nu mai este necondiționat, ci este bazat pe argumente.

Ascultarea activă. Când spun acultare activă, includ aici atât ascultarea pe toți cei trei regiștri (realist, imaginar, simbolic), ascultarea pe toate cele trei limbaje (verbal, nonverbal și paraverbal), observarea la nivel de detaliu și mai ales observarea proceselor și dinamicilor.

Ajutorul unui coach sau mentor nu vine ca o lecție de formare. Aceste roluri sunt departe de rolul formatorului, trainerului. Nu e voba aici despre ce transmiți tu. Este vorba despre ce reușești să îl faci pe celălalt să vadă, descopere, înțeleagă. Este un demers bazat pe un dialog socratic, în care pui întrebarea care naște cunoaștere în celălalt pentru că îi cere să exploreze, să confrunte, să gândească, decidă și acționeze, să identifice schimbările în comportament care conduc la schimbările în performanță. Și cum poți pune fix întrebarea potrivită dacă în prealabil nu ai ascultat temeinic?!

Capacitatea de a învăța. Am spus mai sus deja că cunoștințele și experiența sunt și nerelevante adesea și expiră destul de repede. Și atunci cu ce le poți înlocui? Putem noi decide că nu mai sunt importante și să facem abstracție de ele? Putem pune orice persoană needucată să fie coach sau mentor? Desigur nu. Dar ceea ce putem face este să valorizăm capacitatea de a învăța repede din exact situațiile pe care le ascultă, din contextul în care lucrează și din tot ce apare nou în domeniu. Asta este calea care face ca atât cunoștințele, cât și experiența să nu expire.

În fine, nu pot încheia fără a spune că în coaching, ca și în mentorat e nevoie de smerenie. E nevoie să te faci mic, ca să aibă loc celălalt să crească. O persoană care simte nevoia de a fi în față, de a avea faimă și de a fi apreciat și mereu în față este o persoană care nu se potrivește de loc cu rolul de coach sau mentor.

Acest articol este parte a mini-seriei Mentorat, Coaching și Consultanță.