Pandemia şi învăţarea online au impulsionat dezvoltarea pieţei de traineri. Foarte bine, zic eu. Avem şanse mai mari să creştem profesional şi personal la un click distanţă. Te formezi acasă sau la birou, pe canapea sau în parc, de pe telefon sau laptop, cu traineri din oraşul tău sau de peste ocean.
Dar, dacă tot spunem că învățatul ar fi un fel de hrană, din bucătărie o fi venind probabil și influența…
Ca și mâncarea fast food, ni se propun traininguri făcute rapid, consumate rapid, fără multe „vitamine”, ori ca în bucătăria moleculară, ni se servesc trainingurile care arată extrem de frumos, dar se consumă dintr-o înghițitură.
După mine însă, învățatul în training ar trebui să arate altfel. Iar dacă noi, cei care organizăm sau cumpărăm traininguri am fi mai MofTuroşi, am creşte calitatea acestora.
Argumentez.
De ce să fii „MofTuros” când eşti cel care cumpără?
Văd cel puţin un anunţ zilnic despre cum să te faci trainer în 5 paşi, cum să fii fericit în 10 paşi, cum să-ţi gestionezi timpul în 7 paşi… şi nicio promisiune despre 100 de paşi şi luni de învăţare.
Asta pare să nu mai aibă vreo legătură cu trainingul şi timpul necesar pentru formarea adevărată.
Tu ești cel care plătește, timp, bani, energie. Dai ore din viața ta. Dacă ți se promite la training că obții anumite rezultate în 5 pași, compară această situație cu următorul exercițiu: ce sunt 5 pași dacă te apuci de slăbit? Nimic, doar un început. Poţi avea rezultate, doar dacă îi faci de minimum 10 ori pe zi, 10 zile consecutiv, plus un regim alimentar, plus alte exerciții. Dar nu acești 5 pași promişi drept rezultat pentru succes.
Acum gândește-te, ce primeşti de fapt după experienţa care ţi se promite şi ce ascund cei 5 sau 10 paşi.
De ce să fii MofTuros dacă alegi să fii trainer?
MofT e acronimul pentru Master of Trainers – un curs marca Learning Ecosystem destinat celor care aleg să fie traineri. Te las să-l descoperi, ca să nu fac din acest articol un reclamă directă.
Ceea ce mi-am propus să aduc aici, e ceea ce cred că lipseşte pieţei de training, lucruri pe care le-am descoprit în acest curs şi le cred necesare activităţilor care poartă denumirea de training.
Primul element e cunoașterea modului în care învață adulții și aplicarea elementelor de andragogie în construirea formărilor: fie că le vorbești de slăbit, cățărat pe munți ori time-management, pedagogia școlii nu mai merge și pentru adulții care parcurg un training. Învățarea, livrarea, evaluarea arată altfel.
Al doilea element – Experiențele de învățare: vei fi citit tu cărți și exersat ceva, ii poți inspira cu asta verbal ori într-un Power Point frumos, dar dacă nu le oferi participanților șansa să experimenteze cu tine, asta nu mai e training. E conferință, prezentare, discurs. Și defapt așa arată multe dintre activitățile care se maschează sub genericul training.
Și al treilea element: Spațiu, timp și loc în agendă dedicat pentru ce simt, ce fac, şi ce cred oamenii din fața ta, până la și după interacțiunea cu tine și tema pe care le-o propui. Ştiu, aproape imposibil, dacă tot te-au plătit să le vorbeşti tu şi să îi înveţi ceva. Dar dacă dialogul în training se termină după ce participanţii şi-au spus numele, asta, cum am scris şi mai sus nu se numeşte training.
În final, consider trainingurile mari oportunităţi de învăţare, care implică mai mult decât 5 paşi: atât pentru trainer, cât şi pentru participanţi. Responsabilitatea pentru calitatea a ceea ce ni se livrează o împart cei care cumpără şi cei care construiesc formările. Piața de azi cere fast food: utilitate imediată, meniu complex, efort cât mai mic de învăţare. Dar nu poţi masca după titlul „training” tot ce nu e şcoală. Deci, să fim mofturoşi, dacă alegem să facem o altfel de şcoală.
Creat cu drag la Chişinău
