fbpx

Cum să-ți exprimi gândurile prin cuvinte

Trăim într-o societate în care aud din ce în ce mai des: „parcă vreau să spun, dar nu-mi ajung cuvinte.  Simt că am multe gânduri, dar nu le pot exprima!”

 Asta însă, nu te justifică pe tine, dragă tătic, pe tine, dragă mamă, soție, soră, soț, copil, prieten (ă) să mă învinovățești că nu te ascult sau…și mai rău, că nu ți-am împlinit așteptările. Vorbește-mi! Eu nu am puteri supranaturale. Nu am de unde și nici cum să-ți citesc gândurile, și nici deschide minți ca să văd ce se întâmplă acolo nu pot. Tot ce pot să fac este să aud, să ascult ceea ce-mi spui, să înțeleg în măsura capacităților mele și să mă raportez la ceea ce pot face eu, la ceea ce pot schimba eu dacă simt că vreau să fac acest lucru. Ajută-mă să te ascult, ajută-mă să te înțeleg!

Cuvintele sunt materia gândurilor pe care le adunăm. Ele vin în viața noastră cu atâta încărcătură energetică și emoțională. Cuvântul poate fi un bisturiu care taie până la sânge și lasă răni adânci sau poate fi o perie cu care unge mama pâine atunci când e caldă și scoasă din cuptor.

Și nu este vorba despre cuvintele străine care nici ție nu-ți vin ca mănușa. Mă refer aici la cuvintele simple, deloc sofisticate, cele care sunt acolo și pe care te rog să le rostești cu curaj!

Am să las aici părerea mea referitoare la acest fenomen care ia amploare și-o să vă împărtășesc de ce cred eu că se întâmplă asta. Pentru că:

  • în continuare gândim că sunt datori ceilalți să știe ce vrem noi. Repet pentru că este vital: Eu nu am de unde să-ți cunosc gândurile!
  • despre faptul că suntem oameni de gospodari am mai auzit, dar cum se face că rar ne punem să aranjăm lucrurile în mintea și ograda propriului nostru suflet;
  • ne este frică de greșeli! „Ce va spune cel de alături dacă voi spune asta. Mă poate desconsidera și pentru felul în care o spun. Nasol! Mai bine tac!”;
  • în continuare rămânem în zona noastră de confort. De ce să mă ridic atunci când stau foarte bine „cu burta la soare”;
  • am uitat să mai învățăm cu gust și folos. Or, eu acum înțeleg vorba bunicii mele care-mi spunea: Toată viața înveți. Ea nu se referea la cărți și școală. Defapt, zicea despre una dintre cele mai prestigioase școli din lume, una pe care o cunoaștem cu toții, cea cu numele de VIAȚĂ. Și da, eu cred că nimic nu este întâmplător. Toate sunt cu o noimă, iar dacă la întrebarea ce am învățat eu din asta poți să-ți dai ție însuți măcar un răspuns, atunci mulțumește pentru fiecare experiență trăită.

Acum știu clar că un cuvânt e un instrument cu care poți lucra, or, eu țin zi de zi acest instrument la îndemână. Doar că partea cea mai frumoasă, dar în același timp provocatoare este faptul că noi, fiecare unde ne găsește viața și timpul, avem nevoie de acest instrument. Mai puțin contează ce post de lucru ai: contabil, director, manager, instructor, deridicator, profesor, etc.

Vreau să împărtășesc cu tine câteva lucruri care sunt deja testate și funcționează, lucruri care pe mine m-au ajutat și mă ajută în continuare să trasnform gândurile mele în cuvinte pe care să le transmit celor cu care vreau să vorbesc, iar mai apoi să și comunic. Cred cu tărie că și ție îți vor fi de folos. Chiar din acest moment te invit:

  1. să lucrezi cu tine însuți și să-ți acorzi timp să găsești cuvintele care vor exprima ceea ce gândești, ceea ce simți. La început poate va fi mai complicat. Ia-o ușor! Folosește cuvintele uzuale pe care le ai în vocabular! (asta doar pentru început. Ulterior, lucrurile se vor schimba și îți vei putea îmbogăți arsenalul de cuvinte.) Scoate din cap ideea că „se înțelege de la sine”. Eu nu sunt dator să percep că tu ești flămând sau că te simți rău dacă nu-mi spui tu asta. Evidențele tale nu sunt și ale mele. Ție ți se pare evident faptul că dulapul se închide greu pentru că i s-a defectat ușa. Pentru mine e mai complicat, iar la un moment dat –lucrurile sunt exact invers. Tu poți fi în situația mea;
  2. vorbește mai des! Asta te va face să te auzi pe tine, să-ți auzi vocea și vei învăța cum să te exprimi mai bine. Eu nu vorbesc despre o tălăncăneală fără rost, ci despre acel soi de a vorbi în care ești conștient și o faci responsabil de ceea ce va urma;
  3. citește! Citește cât poți și ascultă oamenii înțelepți la minte, la cuvinte. Poți scoate un măr din geantă numai dacă îl ai acolo, adică dacă l-ai pus la un moment dat. Dacă nu, nu. Așa e și cu cuvintele: le folosești fix pe cele pe care le ai adunate în bagajul tău;
  4. lasă lenea într-o parte și instruiește-te! Caută un mentor care să te ajute! Fă un curs! Mergi la un training cu o echipă foarte bună în acest domeniu și răspunde acestei provocări: devino mai bun decît ai fost ieri;
  5. documentează-te și antrenează-te consecvent! Schimbarea pe care o aștepți va veni în timp, de aceea cultivă-ți răbdarea, dedică-te și muncește zi de zi;
  6. fii sociabil! Schimbă mediile! Mergi la teatru – asta culturalizează enorm! Mergi la un concert cu o muzică de calitate, cea pe care o preferi și care face ca în inima ta să miște ceva;
  7. înconjoară-te doar de oameni de la care să ai ce să dezvolți în tine, oameni care te vor ajuta să ieși din zona de confort și-ți vor mări limitele! Și nu mai poți amâna! Momentul cel mai potrivit e chiar acum!

Spre final, îți propun un exercițiu la care te invit să reflectezi: gândește-te la felul în care comunică animalele, o haită de lupi, un cârd de păsări, fie că sunt pe lac, fie că pornesc spre țările calde. Le-ai urmărit vreodată procesul? E fascinant! Ele nu doar vorbesc. Ele comunică și o fac atât de profund, dar despre comunicare povestim în alt articol. Îndrăznește să înveți de la ele!

E timpul să deschizi gura, să ai curajul să fii tu însuți și să lași cuvintele să curgă. Nu mai aștepta pară mălăiață în gura lui Nătăfleață! Și eu, și tu, și fiecare dintre noi avem un motor (creierul) pe care Dumnezeu ni l-a pus acolo ca să meargă, un volan (gura) care să țină direcția și o inimă pe care, dacă am asculta-o mai des am fi mai fericiți. Să le conectăm pe astea trei și doar atunci tot ce vom face, vom face cu bucurie!