Am primit mult și sunt foarte recunoscătoare pentru aceste informații, cunoștințe, deprinderi pe alocuri, în aceste patru zile într-un curs on-line susținut de Tony Robbins – “Devin-o de nezdruncinat”. Ca să păstrez câteva din ele pentru cât mai lung timp, ca să-mi limpezesc mai bine cu voi întrebările apărute pe drum, îmi ordonez în scris, condensat cele mai valoroase idei din ceea ce am trăit, așa cum le-am înțeles și transformat eu.
Vă dăruiesc din inimă, așa cum le-am așezat și eu în inima mea. Astfel, la rândul vostru vă veți alege ce vă face folosință. Cu fiecare idee păstrată și pusă la lucru, fie și numai în sufletul vostru, mă voi simți fericită, în acest câmp al energiilor noastre pe acest pământ.
1. Antrenează-te continuu!
Viața ne cere mereu proaspeți, ați observat? E de parcă nici nu i-ar păsa că azi, avem multe de făcut sau intensitatea emoțiilor ne copleșește. E de parcă, i-ar plăcea să fim cât mai ocupați sau mai adânc implicați, ca ea să se simtă și mai vie. Avem așadar, de ales: o judecăm pe margine, bârfind-o, o amânăm sau o trăim într-un sincron fascinant.
“Viața nu mă pedepsește. Ea vrea doar să evoluez.”
Ce ne-ar ajuta mult ar fi acum să luăm în considerare o schemă simplă:
- Recunoașterea unor tipare
- Folosirea doar a acelora ce îți fac bine
- Crearea de tipare noi roditoare
“Nu experimentăm viața așa în general, ci doar ceea ce focusăm.”
Exemplific pe mine. Mi-am recunoscut tiparul păgubos: amân puțin ca să fac mai bine mai târziu. N-am toate datele, nu știu tot, nu sunt completă, nu sunt destul, cu alunecare spre cine sunt eu să mă dau expertă aici, alții sunt mai buni ca mine. Nu m-am mai întrebat căci știam de mult: nu-mi folosește! de atâtea ori l-am lăsat să mă folosească el pe mine în schimb, încât a devenit pentru o vreme un obicei energetivor…mâncător de energie. Producător doar de frustrare și judecăți sterile.
Decizia de a-l schimba cere energie. De unde o iau? Din tiparele bune energetigene, cele care îmi produc energie. Aleg unul masiv generator pentru mine: Timpul cu mine dimineața, cel de la 5am de lângă lampadarul din sufragerie, cel în care mă rog, beau un ceai cald, îmi ordonez ziua și fac ceva bun pentru cei dragi mie (un mesaj pe noptieră, un gând intens trimis cu căldură sau o brioșă pe care i-o voi oferi în drumurile mele prin oraș). Ora asta îmi e priză. Oridecâteori o am, o creez, ea îmi dăruiește o zi întreagă de bucurii.
Cum creez acum tiparele noi roditoare?
“Învățând să prețuiesc mai mult recunoștința pentru ceea ce am, decât durerea pentru ceea ce pierd.”
Un tipar nou pe care mi l-am creat conștient acum vreo 5 ani, a fost acesta: Să prețuiesc Recunoștința atât cantitativ, cât și calitativ. Concret a însemnat în primul rând să-i găsesc ținte pentru care să se trezească, iar apoi să o vizitez mai mai des. Să o infuzez cu prezența mea interioară deschisă, plenară. Am ajuns să o simt ca o forma de conversație cu ceva mai înalt decât mine însămi.
Exemplific iar cu mine…. și vă rog să o luați ca pe o lipsă de modestie, ci dimpotrivă ca pe o smerită împărtășire a neputințelor mele, care pe voi poate vă vor inspira să fiți mai buni, mai înalți… Cele mai reușite clipe în care am exersat recunoștința, au fost cele în care mi-am ales o țintă care era deja în inima mea clară, plină, conturată frumoasă. Nu vi le spun ca să nu vă influențez, vă las să v-o găsiți singuri pe a voastră, pe aceea mereu nouă, proaspătă, stă în voi clară, așteaptă doar să o aduceți în centrul scenei voastre și să puneți pe ea reflectorul: concentrarea atenției vibrante ca o îmbrățișare, ca o haină cu care îmbraci ținta, asta e pentru mine recunoștința. Am simțit că am reușit , când corpul mi-era cald și fața îmi zâmbea nătâng, dar senin.
Cum faci când nu-ți vine. Faci! Nu va fi poate la fel, dar tu îți vei învăța mintea și corpul cu drumul acesta și el din cărare prin sălbăticie te va recompensa cu un drum bătătorit spre propriul tău luminiș.
Așadar, concluzia capitolului 1: Scanează-ți rapid tiparele. Păstrează-le pe toate cele energetigene – bune generatoare de energie. Renunță la unul energetivor. Nu-l tot pomeni, ci crează în locul lui unul nou valoros, roditor. Practică-l pe acesta fără să te tot întrebi dacă da sau nu, dacă acum, sau mai târziu. Vei ajunge să te bucuri de roadele lui, mai devreme decât crezi.
2-Cum îți descoperi strategia
Ca să schimbăm avem nevoie imperioasă să acționăm. Asta e deja limpede, dar cum știi care este cea mai bună acțiune? Și aici respirăm ușurați: nu în cum stă schimbarea, ci în DE CE. Am nevoie să-mi găsesc întâi punctul acela în care eu, eu nu altcineva din lumea asta simte că nu mai vrea așa. Iar aici Tonny ne-a dat o schemă colosală, după părerea mea:
STAREA afectează POVESTEA, iar aceasta modifică STRATEGIA de acțiune.
Exemplific: În scaun stând, cu umerii căzuți, îmi spun povestea “iar a trecut o zi și n-ai terminat ce ți-ai propus, ești o lălăita”, strategia care renaște este: “Și mâine e o zi. Vei fi mai bună”. Dacă încep prin a schimba strategia: Să-mi programez ziua de mâine mai atent…știu deja unde mă duce, am mai fost pe drumul acesta de multe ori. așa că încerc schimbarea pornind de la DE CE. Curg răspunsurile…și Boom, la momentul : pentru că m-am plictisit de asta ca de un maieu transpirat și plin de praf pe care-l port lipit de piele, corpul mi se îndreaptă. Aleg de-acum conștient să mă pun în starea aceasta dreaptă, curată, verticală, și să-mi spun o nouă poveste: Tot tu ești și cea care de atâtea ori ai reușit să faci ce ți-ai propus, chiar dacă nu la timpul așezat în agenda zilei, dar în ziua aceea. Cum? Pentru că în corpul meu eram un arc întins și dornic să trimită săgeata la țintă. Uneori am încercat multe săgeți, dar n-am pierdut ținta și nici dorința de a trăi bucuria reușitei. Și atunci mereu am atins-o. Tot eu! Deci, Poți!
Pusul în STAREA de a reuși, facilitează scrierea unei POVEȘTI noi, din această stare aduce STRATEGIA reușitei.
Am realizat reflectând că am atâtea exemple. Era de parcă mi-a spus ceva ce știam de mult, dar praful depus pe ele, nu mă lăsa să le văd. Acum mi-am impropriat-o conștient, structurat chiar așa: Vreau să termin acest articol azi. Bine, adună-te și pune-te în focus! Vrei să spui povestea ta, pentru ca și alții să și-o spună apoi pe a lor și astfel, lumea să devină mai frumoasă, mai bună.
Așadar, concluzia capitolului 2: Pune-te în STAREA fizică favorizantă a acțiuni de care ai nevoie, înainte de a te gândi CUM vei face. Rostește-ți POVESTEA care te animă, pe tine, știind ce vrei să transformi, nu cum, încă. Fă-o sincer și determinat. CUM-ul vei vedea e clipa de transcendere a ta, soluția va veni de dincolo de tine, inspirația adevărată oricum nu e a noastră. Treaba noastră, am înțeles eu, este să fim canal curat și binevoitor până ce se coace STRATEGIA. Atunci ea se va produce neîntârziat, curat, neîmpiedicat, căci a avut făgașul pregătit.
3-Calitatea relațiilor ne transformă viața
În toate schimbările pe care le vrem sunt implicați oameni, oameni dragi, oameni mai puțin dragi, dar fără de care nu putem aduce schimbarea noastră, de aceea ultimul capitol le ia în considerare, cu perspectivele propuse de Tony. Îl voi completa cu înțelegeri din metoda E.S.P.E.R.E. trezite de informațiile lui.
Ce face o relație să meargă? Tot ce au în comun cei doi de la capetele ei.
În relația de prietenie: pasiunile comune, felul de a petrece timpul liber, disponibilitatea spre ascultare. În relația de cuplu: visul de viață comun, angajamentul luat de fiecare în parte. În relația de părinți: avem același gusturi alimentare, ne plac jocurile, avem aceeași abordare a programului școlar.
Ce-i dă însă, dinamism unei relații pentru a evolua? ENERGIA venită din diferențele dintre cei doi de la capetele de relație.
În relația de prietenie: modul în care gestionez un conflict, faptul că-mi place la munte, dar unuia să facă escaladă, celuilalt să întindă o pătură și să încingă un grătar. În relația de cuplu: felul în care unul se agită să fie casa lună și bec, prioritatea acestuia fiind curățenia și ordinea, iar celălalt să aleagă în fiecare seară să pregătească mele cu toții în familie, iar apoi calmi să servim masa cu toți ai casei, fără nervii păstratului de etichetă și acasă . În relația de părinți: avem același gusturi alimentare, dar nu și programul de service al acestora nu e similar, nu ne plac jocurile, dar nu același, avem aceeași abordare a programului școlar, dar nu și aceleași opinii despre procesul educațional al doamnei.
Și de unde să mai tot iei energia asta vie pentru a susține dialoguri contradictorii, sau pur și simplu a unor opinii diferite? Ei bine, da poți fugi în bucătărie să cauți ciocolata aceea ascunsă în colțul sertarului cu bunătăți, dar doar amăgești creierul cu zahărul ăsta. Sau, îți ții nervii și dai buzna glonț la final de program la magazin să faci un pic de shopping – redirecționând doar atenția…și subțiind bugetul, cu exact suma de care ai fi avut nevoie pentru a fi prezent în relație.
Ei bine, tocmai am aflat și eu acest concept pe care îl împărtășesc cu tine: Energia e un obicei. Iar această energie vie, sănătoasă vine dintr-un antrenament permanent cu tine însuți. Dacă într-o competiție individuală sau de echipă, eu te fac mai bun, opunându-mă ție, abordărilor tale tactice, forței mușchilor sau soluțiilor tehnice puse în luptă, atunci când vine vorba de noi înșine, competiția este cu tot ceea ce ne împiedică, ne blochează.
Blocajul. Extrag din abordarea E.S.P.E.R.E două descrieri: acesta poate fi datorat fie conflictului între două dorințe concurente, fie conflictului dintre o dorință și o nevoie.
Cum abordăm această stare cât mai constructiv acest conflict intrapersonal? În primul rând, îl putem privi deja etichetând-l. Ce rău, ce păcat. Cum tot așa de bine putem că-l integrăm în comunicarea noastră cu atenția cuvenită.
Preia frâiele relației cu tine, cum zic eu. Ai două capete: ascultă-te, și pune-te în capra trăsurii tale. să te pornești spre unde ai de ajuns!
STAREA (fiziologia) afectează POVESTEA (din minte) pe care ți-o spui! Iar povestea modifică STRATEGIA (în realitatea pe care ți-o construiești).
Ți-e frică. Joacă-o! sau te va juca ea pe tine! Ascult-o, în spatele ei este o dorință.
Schimbă-ți acum Povestea: Fă-ți planuri!
Și apoi trăiește-o! Eliberează acțiunea și vei găsi strategia.
Blocajele au rolul de a ne arăta încâlcelile din mintea noastră. A ne pune în STAREA fizică de atac mi s-a demonstrat le luminează astfel încât și ele aleg să lucreze pentru noi. Sunt în picioare și aleg un simbol pentru blocaj. Îl pun în fața mea și apoi îl ascult. În registrul simbolic, el îmi va vorbi. Mie! Îmi va arăta din ce este compus. Unde este tensiunea. Dacă aleg să-l păstrez și energia va sta blocată în el. dacă aleg să-l ascult, voi identifica cele 2 forțe puternice contrare. Voi alege cu care să merg mai departe și energia lor se eliberează pentru a acționa liber. Fisiune nucleară curată!
Așadar, concluzia capitolului 3: Pentru a construi relațiile vii pe care ni le dorim:
- păstrăm pentru momente de tihnă și odihnă, tot ceea ce avem în comun cu celălalt
- tot ce e diferit folosim pentru a dinamiza, a găsi soluții noi, a deveni creatori
Vă doresc să găsiți echilibrul dintre cele doua cât mai des și cel mai mult vă doresc să vă bucurați de reușite și nereușite în egală măsură…împreună ele taie cărarea către luminișul schimbării noastre.
Așadar, ce alegi din ce-ai primit să pui în acțiune pentru ca ENERGIA să-ți devină un obicei?…fie și doar ca să-mi testezi cuvintele…;).
Până la urmă…e un mare adevăr că:
“Toată viată învățăm cum să trăim”
PS: Apropo, iată și definiția sexului pentru ENERGIE = capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dată într-o altă stare. Capacitatea de a acționa.
