Cu freamăt de bucurie mă așez acum în fața laptopului. Cristian tocmai a terminat un webinar intitulat „Pelerin pe Drumul Damascului”, eu până acum am lucrat pe platformă la MofT. Ne pregătim pentru un grup nou de training de formare de formatori…iar la noi clasicul TOT se numește MofT…pentru că noi creștem Master of Trainers-i…;). Fără glumă acum, chiar vrem ca formatorii noștri să fie mândri de ei, de noi, de tot ce știu și pot aplica din chiar prima zi cu bucurie în învățarea celorlalți.
Experimentul nostru continuă. Transmit de la fața locului, provocare de azi fiind să găsiți articolul postat când vă treziți…;) Learning o fi ea o companie mică, dar se străduiește să fie zi de zi de cuvânt.
Andrew Grauer – CEO-ul Course Hero ne deschide ziua cu un overview al zilelor trecute, cu anunțul de lansare al unui produs nou Education Exchange. I se alătură Tara – vicepreședinte. Am ratat Happy Hour-ul de ieri și aflu, văd că s-a transformat într-o adevărată petrecere…cu oameni veseli care dansau în casele lor, pe muzica ce era cântată intr-o grădină. Apoi din nou evaluarea zilei trecute, cu aprecieri pentru cei care au trecut peste orice piedici și au fost în eveniment. E vorba chiar despre proful la al cărui atelier a rămas Cristian participant. La el acasă a fost o pană de curent. A alegat la cea mai apropiată cafenea și ei nu aveau un net suficient de bun. A sărit într-o mașină și a telefonat, a apărut pentru câteva secunde din mașină și apoi MC-ul l-a pus pe speaker și i-a ținut telefonul deschis lângă laptop și a asigurat click-urile pentru prezentarea deja pregătită și trimisă organizatorilor. A avut până la sfârșit 200 de participanți.
Acesta este spiritul acestui eveniment.
Ziua 1- Regroup, Ziua 2- Reset, Ziua de azi – Reinvent
Deci, azi, cu o profă de la MIT vom afla cum e relația noastră cu tehnologia, apoi cu un vestit director de colegiu vom afla mai multe despre Lidership cu l-mic și despre cel cu L mare….și multe multe alte tentații senzaționale. Peste 40 de milioane de resurse au în biblioteca lor. Chatbot-ul lor are oameni vii, care răspund tuturor întrebărilor noastre. Epidemic of Kidness continuă și ne încurajează și pe noi să contribuim acum. În 15 minute știm totul clar și vizual despre ce va fi azi, cine sunt ei azi, mai buni ca ieri…Un entuziasm natural și potolit. Deodată, apare o tânără draguță cu un câțel în brațe mulțumind unui prof care i-a deschis ochii în ceea ce privește ceea ce se întâmplă în lume și cum și ea poate fi de folos. Totul calm și generator de energie bună.
Sharry și Jeff sunt doi profesori specializați în tehnologie și științe sociale. Hai să mai învățăm ceva, îmi zic …iar ei zic că pe perioada pandemiei, oamenii s-au întors la telefon, conversația așa are mai multă intimitate a vocii. Înclin să-i dau dreptate, dar știu că e ea mai de modă veche…ca și mine…;). Să predea în schimb prin Zoom i se pare mai conectată la o persoană care e interesată de un subiect anume, se poate raporta mai bine la întrebări. Se simte plină de energie și la finalul unei lecții.
Fiecare din ei pornește în fiecare răspuns de la ceva personal concret trăit de sine. Apoi exemplifică cu ceva despre studenții lor și întâlnirea cu ei cum a fost și cum se pregătesc pentru toamnă. Să vadă backround-ul unora dintre ei, pentru unii a fost o tristețe și să vezi că despre ceea ce uneori învățau în științele sociale erau chiar condițiile de viață ale unora dintre studenții lor, acestea i-au făcut să devină mai empatici. Ceva pozitiv a ieșit de aici mereu. A scos mai mult din grupurile mici de Zoom, studenții au fost mai productivi, dacă ea a dat clar sarcinile și a dat timpul necesar. De obicei, ea era electrică la clasă, acum ei deveneau electrici în grupurile mici. S-a bucurat de tot ce au obținut în această perioadă.
O nouă provocare pe care și-o dau singuri este aceea de a nu fi preocupați de tehnologie, ci de cum să fie din nou împreună. “Pe relații merită să ne concentrăm. Cum să facem ca această tehnologie să maximizeze de fapt efectele relațiilor, să obțină creativitatea și implicarea tuturor cu bucurie pentru învățare.”
Jeff pune întrebări tare deștepte și la obiect, dar ea începe să-mi pară că trage de timp, că vrea prea mult să fie în centrul atenției…Le cam mânăncă timpul celor ce vor urma…Începem să-i vedem obrajii și buzele siliconate un pic…lalelele prea atent așezate în spatele ei.
Un nou moment de gratitudine, dar noi rămânem să comentăm ce tocmai am văzut.
Un nou plen cu 3 profesori facilitați liniștit de o negresă drăguță. Fiecare din ei ne lasă să vedem camerele din care ne împărtășesc opiniile lor. Îmi place cum se ascultă unii pe ceilalți. Non-verbalul lor e tare expresiv. Se susțin, se ascultă real, au chipurile cu mimică deschisă.
Descoperim că există 3 nivele la care o oră on-line poate fi derulată:
• Level 1- îți ții lecția și lumea ascultă, plictisitor, energofag
• Level 2 – flip learning – e interactiv, energizant
• Level 3 – cea mai bună învățare au obținut-o cu mai multă personalizare în grupuri mici. Au avut peste vară 1000 studenți și cu 12 ore/zi ca să acopere o temă, și prin întâlniri în grupuri potrivite, cu resurse la îndemână și disponibilitatea profesorilor de a le fi ghizi și a le da feed-back au reușit perfomanțe minunate.
Își propun să se vadă o dată pe săptămână cu fiecare elev al lor în întălniri comune. Au acum mai mult ca oricând suportul părinților, care se întreabă cum de au rezistat cu copilul lor…;). Iau în calcul problemele cu care vor avea de a face familiile lor cu probleme: o mamă singura cu 3 copiii, sau cu probleme de sănătate. Au descoperit în pandemie că mulți copiii trăiesc în rulote, iar în toamnă părinții vor fi mai săraci. Acestea vor fi realități care vor cere să fie luate în calcul înaintea competențelor de învățare.
Se organizează să aibă 24/7 suport pentru învățarea on-line. Laboratoare deschise cu un orar clar și cu disponibilitatea profesorilor de a-i ajuta să practice.
Totuși riscul bolii există. Ce facem? Dezvoltă modalități adaptative de a-i întâlni pe copiii în mediul lor de învățare. Vor pregăti oameni de naționalitatea, rasa fiecăruia ca să-i susțină dacă au dificultăți.
Examenele. Profesorii vor fi necesar să fie mai bine pregătiți pentru a monitoriza și evalua prin mediul virtual. Se vor uita mai atent la ritm și timpi. La bucățit materia altfel, au folosit chiar termenul de „meșterit” la materie. Feed-backul profesorilor către studenți, până aici va deveni foarte important.
Va fi foarte greu pentru instituțiile de învățământ, astfel încât va fi imperios necesar să discute despre obiectivele fiecărui student și apoi despre cum se îmbină ele cu obiectivele școlii lor. De aici vor putea vorbi de inovare și soluții creative pentru realități încă necunoscute.
Michael Sorrell – prezentat cu surle și trămbițe. Va vorbi despre Lidership. Îmi place și ce și cum spune: sunt 2 condiții să te poți chema lider: să apari și apoi, să apari pregătit! El crede că e un război între un Lidership cu L mare și unul cu l mic. Cristian își ia notițe atente…îl voi lăsa pe el să vi le aducă în întălnirea noastră. O va face cu mult mai bine decât aș face-o eu aici.
Un cântec binevenit din repertoriul lui Stevie Wonder, apoi o nouă picătură de Kindness. Par niște adaosuri, dar știi cum e un sos potrivit într-o salată?…ei, cam așa de bune sunt clipele astea.
O binevenită pauză și intrăm într-un atelier Zoom interactiv. Creative assesments for on-line Learning. Suntem 285 de nerăbdatori participanți. O prezentare interesantă în care ne vorbește și despre profesia și despre familia lui scurt și ilustrat. Urmează un poll scurt în care abordează trișatul și calitatea feed-backului. Vor ca testele lor să fie memorabile, inspiraționale pentru că vor să antreneze viitorii profesioniști. Și astfel, au observat că scade tentația de a trișa.
Analizează întâi…întrebându-se deschis: De ce trișează studenții? Și iau în atenție cele mai mici detalii. Cum ar fi un non verbal al supraveghetorului și impactul asupra unui student. Suntem repartizați într-un grup mic în care suntem invitați să discutăm despre impactul CyberTest. Aflu astfel că aceasta este o mașinărie cu un program de supraveghere la examene, care identifică mișcările ochilor și cele mai mici detalii care pot indica astfel de comportamente. Apare conceptul: Încredere.
Apoi discutăm despre cum evaluăm competențele. Despre cum se punctează o întrebare bună pusă de un elev și cum se punctează o sinteză. „Suntem siguri că peștilor nu le place cafeaua?” cum punctăm? Ne exemplifică tipuri de întrebări. Apoi își pune problema cum punctează răspunsurile la așa întrebări. Exemplifică imediat cu un conținut actual concret: La un curs al lui de introducere în biologie el a făcut legătura cu cancerul biologic și cu statistici concrete din orașul lor, pe rasele diferite din orașul lor le cere să învețe despre ceva teorii din anatomia pe care o predă.
Să crești relevanța unui examen prin aplicabilitatea lui în viața lor reală, este o cale de a diminua și frica și trișarea. Nu există studii despre trișare, dar el spune că întotdeauna a observat că un student nu face asta pentru că e îndrăgostit de materie, ci are o legătură de încredere cu profesorul lui: „profesorul meu crede în mine”.
E despre relații, despre calitatea relațiilor construite până la examen.
E animație pe grup, el discută așa deschis și implicat. Vin idei și sunt împărtășite generos și pe chat. Sunt cerute resurse noi…și proful ni le dă privind cu ochii mari în cameră și rostind ingenuu rugămintea…” îmi puteți promite că le veți folosi spre bine și nu spre rău.” Acest simplu fapt m-a emoționat.
Intrăm apoi fuga fuga într-un nou atelier „Prima săptămână de școală.” Cu Stephanie, o ochelaristă cu un coc deasupra capului și care ne vorbește dintr-o casă ca o seră. Iar aici, direct de la început privim un slide unde sunt scrise colorat și scurt instrucțiunile cu care suntem invitați să ne facem o pagină de prezentare în Snapshot. O pagină ca o tablă neagră pe care să ne scriem numele și un rând scurt de prezentare, iar cel ami mare spațiu să fie ocupat de 3 fotografii: cine suntem, hobby-ul și cum ne simțim acum. Apoi se prezintă pe ea cu acestă pagina a ei în Snapchat, de ce a ales acele poze și ne povestește despre cum putem face acest lucru cu studenții la clasă.
Ne dă apoi direcțiile acestui atelier. Și în timp ce pe ecran tronează fraza de mai jos Stefanie ne vorbește cu patos despre bucuria copiilor de a se prezenta astfel, unii altora, despre faptul că aceste imagini le rămân și le pot studia și după oră, astfel încât să se cunoască mai bine Iată și fraza:
„Poți descoperi mai bine un om într-o oră de joacă, decât într-un an de conversații.” – Platon.
- Ce vreți voi de la prima zi?
- Cum îți imaginezi că va fi prima zi din acest viitor început de an școlar?
Discută cu noi despre perspectiva noastră legată de aceste două întrebări. Din nou își prezintă perspectiva ei.
Vorbește apoi despre Norme și reguli și …un elemen nou pentru mine: The Value Contract. Și cât de important e să fie făcute chiar de studenți. Sunt invitați să-și construiască propriul spațiu de învățare valoros încă de la începutul anului. Cât de importantă e să știm ce obiective își propun ei ca să-i putem susține real, noi ca profesori, este un subiect abordat în același context al normării. Din ce în ce mai multă coresponsabilizare în învățare regăsec aici.
Apoi, ne prezintă un alt program de cunoaștere reciprocă: FlipGrip cu care să ne arătăm spațiul de studiu sau animalul de companie, ceva cu care să-și facă o idee mai bună despre copiii. Ea e din nou prima și ne arată câinele ei și biroul. Apoi rand pe rând fiecare din noi ia codul de pe ecran și-si face scurta prezentare. Ce sentiment drăgut când se umple ecranul cu fețe noi și putem da click să le ascultăm, vedem pe fiecare. Ce efervescență pe noi să ne ridicăm să ne mișcăm și să alegem ce arătăm. Iar ea e așa entuziastă..;). Și continuă să ne prezinte noi și noi progrămele My Jam/ Padlet de exemplu, cu muzica preferată. Chicotește de bucurie când vede cum apar unele după altele cartonașele noastre cu preferințele muzicale. Apoi o pauză de întins mușchii și oasele…cu melodia ei din padlet: Be happy. Ne-am ridicat și am dansat e tare bine. Veselia ei e contagioasă. Construim o comunitate deși suntem fiecare la el acasă…suntem împreună în spiritul acesta de a ne pregăti pentru învățare.
Apoi noul soft Family Feud. Dar înainte 3 întrebări într-un poll despre: cu ce scuze vin copiii cănd nu și-au făcut temele, ce nu aduc cu ei la școală și cum se simte un prof după o zi de on-line. 45% din cei 255 câți suntem acum, se simt extenuați, restul aprox egal: entuziasmați, energizați sau înfometați. Ideea e că așa fezandați cum suntem acum evident primi bine asigurarea ei că: a face o includere bună a studenților la început de an e un win-win situation: copiii vor și marca apoi mai ușor, la nivel de performanță.
Storytelling:
- Copiii sunt invitați să contribuie cu 3 cuvinte, uneori poți folosi cuvinte dintr-o lecție și apoi scrieți o poveste a clasei, a momentului clasei.
- Oferă roluri copiilor: Majoretă-are grijă de spiritul activ al echipei, Mișcaciosul – exerciții de mișcare, Fotograf-al slide-urilor, al echipei, Scrib-minuta întâlnirii, iar în chat mai apar: music piker, ambasador sau vocea legăturii dintre copiii.
Prezentarea ei pe lângă vivacitatea cu care ne animă mai are ceva interesant introduce orice nou subiect cu o întrebare. Acum de pildă: “Ce luați din această oră?” Învățarea nu e doar despre conținut, este mult despre cum setăm cadrul și începuturile și relațiile dintre ei și cu noi dascălii …pentru că de fapt construim o comunitate doar când ne punem pe noi în ea.
„Conținutul nostru este entuziasmul nostru, de fapt.”
Cum altfel să le arătăm că ne pasă, dacă nu ne văd, nu ne simt angajați pe noi înșine înîinte de toate” Cristian e obosit deja, de atâta energie, iar eu sar în sus de bucurie că o aud rostind ce i-am scris în chat…;))) Așa va fi fiind și într-o clasă: unul se supără, altul e bucuros de astfel de abordări.
Răspunde acum întrebărilor noastre: Iau una care mi-a plăcut:„Cum gândim o experiență structurată de învățare?” Ea crede că oridecâteori folosim mai multe simțuri dăm șansa copiilor să învețe, și dat fiindcă întrebarea vine de la o profă de marketing, îi propune ceva inteligent: “Conectează experiența de învățare la lumea lor: spațiu, contextul economic, domeniul pentru că vrem să-i știm angajați în învățare și în comunitatea lor, astfel vor simți mai aproape de realitate tot ce învață. Leagă experiența de pasiunile lor! Invită-i să meargă în lume apoi și să ofere ceea ce învață.”
Cum să facem să nu le pierdem atenția, avănd în vedere timpul limitat. Eu am descoperit: e nevoie să devin mult mai strategică și creativă.
Și fără pauză…nou atelier „Redesignul spațiului virtual colaborativ de învățare”. Suntem 77 și o domniță dreaptă, senină ne deschide frumos ușa, pronunțăndu-ne numele și locațiile de unde suntem pe care le află din chat. Apoi, după obiective frumos prezentate, un poll în introducere: Cum suntem noi acum. Imediat apoi, Jump în subiect: Experiențele structurate de învățare valoroase sunt cele care îmbină Teaching+ Social + Cognitive. Am devenit 100, iar expunerea ei despre cum să devenim colaborativi când avem învățare sinconizată sau asincronă continuă cu multe informații și exemple. De la icebreakers la colaborative writing, la video prezentări, discuții, audio feed-back, anunțuri ne vorbește despre ele. Din nou, descoperim că noi la Lerning avem toate aceste forme de comunicare și elemente importante de stimulare a învățării. Ce confidență capăt. Chiar discut cu Crisu despre acest colaborative writing și verificăm cum în Wiki-ul nostru poți nu numai să lucrezi un document, dar să știi cine și cand și cu ce a contribuit. Ca să nu mai vorbim de posibilitatea de a învăța prin Rememorări, eseuri, videoprezentări etc, iar din partea noastră chiar mai mult decât ne zice ea: avem chiar și critique și feed-forward.
Continuă cu o mulțime de alte materiale care răsucesc pe o față și pe alta rostul pentru care să restructurăm învățarea ținând cont de spațiul acesta virtual privind mereu spre obiectivele, țelurile învățării. O prezentare clară, focusată, structurată , cu slide-uri colorate, detaliate.
Și ultimul atelier….Doamne ce alergătură…și e deja 2.02 am.Ce să facem, ce să facem a început deja …dar nu vrem să o pierdem nici pe Ekaterina. Rămânem aici pentru că vorbește despre faptul că atunci când începi să lucrezi la încredere, apoi ușor stimulezi motivația creând momente semnificative de autonomie și astfel, va fi sus implicarea studenților, valorizând acele comportamente pe care le vrei prezente la ei. Și peste toate ne vorbește despre emoții.
Nu vrem să pierdem și vrem să gustăm din toate, așa că facem totuși, de dragul meu un swich la Atelierul despre legătura dintre angajament și creșterea performanței. Avem parte de un domn cu o barbă platinată și o mustață neagră care ne vorbește rar și râde lăsându-se muult pe spate…iar în spate e un backgroud cu o apă și un pod subțirel… Ne prezintă lent un grafic…, în care de fapt tot ce regăsim este ceea ce Dale ne-a învățat de mult, doar că aici avem și exemplele actualizate: filme TED, folosirea rețelelor sociale pentru învățare. Blogurile și comentariile pe blogurile colegilor. Sincer, ne așteptam la mai mult de Stanford University, dar e mult glamour și condescendență…cam ca și la MIT- de la începutul zilei.
Așa că ne întorcem la Ekaterina. Nimerim într-un moment de Zoom break-room. Așteptăm și ne mai punem în ordine nebunia de pe măsuță, mai ștergem din pozele făcute, sau mai ordonăm folderele descărcate. La momentul concluziilor, aflăm care sunt propunerile ei de a face concret colaborarea întru învățare și accentul pe care îl pune pe Autonomie. “Cu cât au mai multă autonomie vor avea studenții, cu atât mai mult angajament vor avea”. Ne recomandă programe noi ca Miro, sau Jamboard.
Îți încheie prezentarea cu 3 întrebări de evaluare:
- Cu ce rămânem,
- Ce e neclar?
- Cum te putem ajuta în continuare.
Observ acum că a stat pe toată prezentarea în picioare. E singura care a făcut asta în 3 zile. Reflectez acum și la impactul pe care această postură la avut asupra prezentării: eleganță, așezare confortabilă în spațiu. Își lasă contactele și mulțumește tuturor într-o manieră personalizată.
E ora 3,35 am și evenimentul astfel s-a încheiat. Nu cred că nu mai există nimic drept închidere. Simt nevoia unui Happy Hour…unui closer. Cristian îmi întinde mâna și-mi mulțumește pentru participare, eu lui pentru invitație și ne punem pe traversat concuziile și pe gândit cum putem aplica acum în chiar viața noastră. El are o mulțime de idei pe care le-a născut on going. Eu am stări și emoții și sentimente și notițe…și articolul acesta.
Așadar, ne declarăm amândoi foarte mulțumiți cu starea de acum, cu tolba de instrumente și învățături adunate. Eu, mă bucur foarte tare și pentru că am putut finaliza cu succes aceste 3 zile de maraton al învățării, împărtășit cu voi aproape în timp real…;)
Vom avea ceva treabă…să ne Reinventăm, căci până la urmă, toată această situație, a rigorilor impuse de pandemie vieților noastre și sistemului de educație, învățământ ne obligă pe toți la mai multă responsabilitate, compasiune, creativitate și înțelepciune.
Acestea le putem în slujba binelui și a frumosului, a creșterii și dezvoltării celor ce ne vor fi participanți la viitoare cursuri, cu certitudine, a noastră ca echipă de oameni pasionați de învățare.
Vă mulțumesc și eu încă o dată pentru că, știindu-vă aici, m-am simțit stimulată să vă dăruiesc opiniile mele de chibiț. Abia aștept să ne Regrupăm pentru un Reset încrezător în ceea ce vom Inova.
Să fie deci, învățare cu bucurie ecosistemică!