Am ales să scriu despre un test, unul care descrie o stare și dictează niște acțiuni necesare unei organizații pentru a rămâne “în viață”. Un test despre imagine, adaptat domeniului nonprofit, unul în care experiența îmi permite să-mi spun opinia.
– La ce bun să ne testăm, că doar în nonprofit nu vindem?! – Oare?
După mine, PR-ul (Relațiile Publice) este un termen utilizat cu sens peiorativ în sectorul nonprofit din cauza faptului că a fost preluat greșit din sectorul politic sau de business. ONG-urile aleg să-și realizeze profesionist și transparent proiectele fără a utiliza “PR-ul și lauda”. Ori, Relațiile Publice nu înseamnă asta, ci tocmai un exercițiu de profesionalism și transparență care contribuie la creșterea și menținerea imaginii unei organizații din orice domeniu.
Pornind de la această premiză, s-au înrădăcinat 3 mituri, care, consider că afectează semnificativ imaginea domeniului și activitatea celor care aleg să se țină de ele.
Primul: “PR ul e pentru firmele care vând produse sau servicii, ONG-urile ajută în ceva social”. Nu e chiar așa. Și tu vinzi ceva. Clienții tăi sunt donatorii, voluntarii, activiștii. Ca să ajungi la ei vei avea nevoie de câteva canale de comunicare, mesaje construite în limbajul lor, un om care să le răspundă la întrebări, o pagina web sau un profil pe rețelele de socializare, în care să le arătați cât de important este că există pe lume organizația ta. Păi iată cele listate mai sus înseamnă PR. O parte din tot ce e PR. Și chiar dacă după interacțiunea cu organizația, publicul nu va primi un produs sau serviciu, ca la magazin sau la frizerie, în final va face alegerea cu aceleași argumente cum își alege frizerul. Dintre toate organizațiile nonprofit care îi vor cere să planteze azi copaci, o va face împreună cu tine. Sau cu o altă organizație. Acea care a comunicat constant, personalizat, creativ, pe limba lui.
Al doilea “Presa nu scrie despre ONG- uri”. Cu siguranță presa nu scrie despre ONG-urile care tac, chiar dacă acolo muncesc profesioniști și dezvoltă proiecte importante. În presă ajung subiectele de interes pentru publicul acestui canal/portal de știri/post radio. Prezintă-ți proiectele așa încât acestea să fie de interes, informează jurnaliștii despre ce faceți. Constant, nu doar atunci când e o cerință a finanțatorului. Te vor ajuta să fii și tu la tv: crearea de evenimente, implicarea persoanelor publice ca mesageri de imagine, declarațiile de poziție pe domenii în care activezi.
Al treilea: “PR- ist poate fi oricine din organizația noastră”. Cunosc zeci de oameni care fac Relații Publice fără a avea studii profesioniste în domeniu, întrucât e o meserie relativ nouă, dar cu o formare și exercițiu. Cert este însă, că pentru a construi și îngriji cu adevărat imaginea unei organizații, banal, dar ca și în cazul grădinăritului, acțiunile nu pot fi făcute sporadic și la întâmplare. Chiar de ies bine unele dintre ele. E nevoie de un plan, de mesaje bine construite pentru cei la care vrei să ajungi. Desigur poate fi preocuparea întregii echipe, desigur putem construi mesajele împreună, contribui cu istorii de viață ale beneficiarilor și idei de evenimente, dar nu toți ar trebui să fie responsabili de PR. Acest om sau echipă va integra activitățile de comunicare, va relaționa cu mass media, va realiza mesajele (text sau fotografie) și va avea grijă de distribuția acestora. Uite cât de multe atribuții i-am găsit deja?!
Și acum a venit timpul să ne testăm cu… Testul mătușii[1]!
Îți alegi una dintre mătuși, preferabil din afara sferei de interes care știe despre subiect, și o întrebi:
-ce știe despre organizația ta, dacă-i spui denumirea? (cu ce vă ocupați, unde activați, etc).
Practica zice că, tocmai ce știe ea, s-ar putea să știe și publicul tău despre tine. De asta, nu porni de la premiza că după o știre sau o postare cu 100 de like-uri, tot publicul te cunoaște. Și nu te dezamăgi dacă la evenimentul tău au ajuns doar 10 voluntari, când tu căutai 50. Relațiile Publice nu înseamnă laudă, ci sunt un efort constant de menținere și creștere a imaginii, comunicare, nu doar când ai nevoie de voluntari sau fonduri[2].
Dacă a ieșit testul pozitiv, te felicit. Dacă nu, vezi ce am scris mai sus, apoi repetă-l. Cu alte mătuși, de mai multe ori pe an:)
Succes!
Scris cu drag la Chișinău
[1] Testul mătușii e un concept creat de Cristian Neguț (Learning Ecosystem) și Cătălin Gheorghe (ARC România), doi oameni de la care am învățat multe în materie de comunicare. Testul demonstrează într-un mod simplu și practic percepția imaginii unei organizații în rândul publicului acesteia.
[2] Relațiile publice reprezintă un proces de comunicare strategică prin care se urmărește construirea unor relații reciproc avantajoase între organizații și public. (Societatea Americană de Relații Publice)
