„Dragă cititor,
Îți scriem noi, cei doi ochi ai tăi. În primul rând, bucură-te că ne ai! E o minune să poți vedea. E o bucurie să ne poți deschide sau închide ori de câte ori simți această nevoie. Noi suntem cu tine de la începutul vieții tale și vrem să te bucurăm până la finalul acesteia. Lumea e plină de frumusețe, de lucruri noi care abia așteaptă a fi descoperite. Tot ce e nevoie să faci e să-ți păstrezi pofta de viață, iar noi vom crea pentru tine un traseu greu de refuzat. 🙂
Lumina e lumină datorită ochilor, verdele e verde datorită nouă, și faptul că poți citi acum aceste rânduri tot nouă, ochilor ni se datorează. Profunzimea lucrurilor vine din adâncul sufletului transpusă prin ochii unui om, iar cele mai profunde lucruri sunt și cele mai frumoase. Sunt veșnice. Dacă o comunicare se vrea a fi adevărată și autentică, e musai să fim și noi acolo, prezenți LA și în EA.
Noi, ochii putem vorbi și transmite cu mult mai multe decât poate face o gură și așa cum tu ai nevoie de semeni ca tine ca să te simți bine și valorificat, apreciat, exact așa și noi vrem să ne cunoaștem semenii, iar întâlnirea dintre două sau mai multe perechi de ochi se numește contact vizual. Ai grijă de mediul în care ne expui și fă-ne fericiți! Oferă-ne șansa să cunoaștem cât mai mulți ochi. Ei ne vor ajuta să înțelegem că nu suntem singuri și că, într-adevăr, putem sensibiliza și schimba mediul în care co-existăm cu toții: de la urechi, mâini, picioare la insecte, animale și tot soiul de vietăți.
În domeniul acesta amplu și provocator al vorbitului în public există multe teorii care spun ce e recomandat să faci cu noi, ochii, atunci când ești acolo, în față. Ca de exemplu:
-să găsești trei oameni în sală care-ți zâmbesc și să poți privi mereu la ei, așa încât să nu simți emoțiile…
… ceea ce mi se pare atât de depășit. Da, poți face asta când ești la prima experiență, când interacționezi prima dată cu un public diferit de cel de acasă, dar nu poți face asta mereu. Și crede-mă, chiar și așa emoțiile nu vor dispărea. E ca și cum ai refuza să accepți realitatea în care trăiești. Noi te încurajăm să ai CURAJ să privești cât mai des și mai sincer oamenii în ochi. Asta te înarmează și te întărește. E un test pe care dacă-l treci, atunci poți înainta. În caz contrar, rămâi nu doar pe loc, ci chiar în urmă.
-o altă ipoteză spune să privești deasupra capurilor celor prezenți în sală;
(dar asta ar însemna să nu le acorzi atenția și nu știu dacă tu ai vrea să simți la fel, fiind vreodată în locul celor din public). Știu că se întâmplă ceva în mintea și stomacul tău când vezi alți ochi uitându-se la tine, omule, că te simți de parcă niște furnici ți-au invadat trupul și creierul, dar asta e tranzitoriu. E o etapă prin care te adaptezi și poți deveni mai bun, or, o problemă nu este soluționată dacă e ascunsă și neacceptată. Ba, dimpotrivă, ea crește ca un furuncul și la un moment dat doare. Doare tare. Exact așa e și în acest caz. Evitând să ieși din zona de confort, nu schimbi nimic. Dar tu ce-ți dorești?!
Ochii înseamnă conexiune, iar conexiunea e comunicare. Mai mult decât atât, noi reușim să vedem dincolo de cuvinte, iar asta e o parte extrem de importantă în arta vorbitului în față. De cele mai multe ori cel care te ascultă așteaptă să te privească în ochi. Lăsându-l să facă asta îi spui, defapt, că poate avea deplină încredere în tine și în ceea ce vorbești. Altfel, nu se poate!
În alte circumstanțe poți avea situații când celui de pe scaun i s-a făcut rău ori vrea să-ți arate că este pe aceiași undă cu tine. Dacă îți pasă de ceilalți, asta te va preocupa în primul rând, iar fără noi, ochii tăi-nimic din toate astea nu va fi posibil.
Așadar, fii bun, răbdător și creator împreună cu noi, creator a experiențelor unice din viața ta! Nu ne mai feri de „ochii lumii”, ci, dimpotrivă, fii un exemplu de a oferi, de a împărți emoții, dragoste, experiențe și trăiri prin noi și împreună cu noi, prietenii-lumină!
Cu bucurie și râvnit dor de frumusețe,
Ochii tăi 🙂 .”
