Ecosistem de invatare #1

Trecerea insidioasa a procesului de invatare din clasa de studiu catre portalurile web si aplicatiile mobile, schimba educatia si mai ales, formarea adultilor si tinerilor lucratori.

Cresterea accesului la internet si in ultimii ani, la instrumente mobile de tip smartphone si tablete a permis personalizarea procesului de invatare intr-un mod ce nu a mai putut fi intalnit pana acum in cursurile clasice. De asemenea, “social-media”(platformele de comunicare sociala) si intreaga cohorta de aplicatii ce o insoteste, a mutat socializarea participantilor din pauzele de cafea catre plaforme si aplicatii on-line specializate pe grupuri regionale, tematici de invatare si preocupari comune. Deoarece din ce in ce mai des se vorbeste despre diferite forme de invatare folosind internetul, m-am gandit ca este util sa aduc unele lamuriri legate de tipurile de invatare si avantajele fiecarui tip.

O prima abordare foloseste, ca si canal de invatare, exclusiv internetul si aplicatiile mobile specializate, in general tehnologie informationala construita in scop de invatare. Avand in vedere ca, este foarte putin, spre deloc adaptata nevoilor specifice participantului si poate fi oferita simultan catre zeci de mii de participanti, costurile per participant sunt foarte reduse. Aceste tip de abordare se gaseste cel mai adesea sub denumirea de e-learning.

Cea de a doua abordare necesita o interactiune cu participantul mult mai mare si de aceea, foloseste doua tipuri de canale de comunicare: pe de o parte tehnologia informationala specializata (aplicatii mobile si web specializate), iar pe de alta parte. interactiunea directa intre participanti si dintre participanti si formatori. In mod evident, cea de a doua abordare este mult mai complexa si prin urmare, implica si costuri mai ridicate. Ea se gaseseste sub denumirea de on-line interactive learning.

Diferenta majora dintre cele doua abordari este ca, la prima abordare se porneste de la un continut ce s-a stabilit ca ar trebui cunoscut, catre participantul care doreste sa il cunoasca; in timp ce la cea de a doua abordare, se porneste de la nevoia participantului de a invata, catre continutul necesar a fi livrat.

Prima abordare include diferite forme de transfer al constinutului: carti, articole, fotografii, inregistrari audio si video, toate accesibile on line pe platforme web sau mobile (pentru smartphone sau tablete). Exemple de astfel de platforme sunt Khan Academy (pentru invatarea de probleme de matematica, fizica, chimie), Busuu (pentru invatarea limbilor straine), Coursera si EdX (pentru cursuri singulare pe o tema de nisa sau generala, ale unor facultati prestigioase din lume).

Incepand din 2007 si, cu precadere dupa 2010, folosirea platformelor de invatare pe internet, cunoscuta ca e-learning, a parut sa fie Sfantul Graal, datorita posibilitatii de a pune un continut virtual infinit de informatie la dispozitia unui numar virtual infinit de participanti, in acelasi timp si la costuri mai mult decat accesibile. Experienta adunata in cei cativa ani scursi de la lansarea in masa a acestor tipuri de formari, a scos insa in evidenta un neajuns major cu care s-au confruntat toti cei ce au sperat sa mute intreaga formare pe internet. S-a dovedit ca intreruperea relatiei directe si constante cu formatorul pe de o parte, si cea directa cu alti paticipanti la procesul de invatare nu este benefica. S-a observat mai intai, dificultatea de a invata, prin acest tip de formare, abilitati ce necesitau experiente practice, traite si procesate pe ciclul invatarii experientiale (Ciclul lui Kolb). Participantii nu aveau posibilitatea de a-si antrena aceste abilitati in mod structurat sau obtinand feedback personalizat. In ceea ce priveste dezvoltarea de atitudini si comportamente specifice si dezirabile, s-a dovedit ca aceasta este imposibila in lipsa interactiunii umane. Prin urmare, e-learning s-a dovedit eficienta doar in procesul de a transmite cunostinte catre participanti. Lipsa unei interactiuni umane, in acest proces, a afectat si motivarea participantilor de a invata.

Pentru a elimina aceste neajunsuri, a aparut ca solutie, formarea interactiva folosind tehnologiile moderne. Acestea cuprind, pe langa toate elementele componente ale e-learning-ului si capacitatile de comunicare necesare unei interactiuni intre profesori si participanti: e-mail, mesagerie instanta, forumuri, social-media, audio si video conferinte, MOOC (massive open online courses), auto evaluari si testari.

Pasul logic ce a urmat a fost combinarea solutiilor de formare in clasa cu solutiile interactive bazate pe noile tehnologii. Este ceea ce azi numim blended learning. Acest lucru presupune alternarea momentelor de formare on-line cu cele realizate fizic, in sala de clasa si a lucrului individual cu cel in grup. Astfel, au fost, pe de o parte, eliminate neajunsurile invatarii exclusiv on-line, si, pe de alta parte, a oferit trainerilor posibilitatea de a se concentra mai putin pe prezentari si lecturette si a creste concentrarea pe aspecte mult mai valoroase cum ar fi experientele structurate de invatare, feed-back-ul, consultanta, coachingul si construirea spiritului de dezvoltare personala necesar unei invatari profunde.

Astfel, in timp ce interactiunea participantilor si profesorilor creste in calitate, disponibilitatea materialului de invatare creste enorm, permitand fiecarui participant sa il acceseze in propriul stil de invatare si in conformitate cu tipul si flexibilitatea de care are nevoie. Acum profesorii si paticipantii isi pot impartasi invatarile, experientele, trairile, lectiile si ideile la orice ora a zilei, in orice program de lucru si din orice locatie, construind in fapt, un flux de interactiuni permanente care tin in alerta participantul si forteaza nu numai invatarea de concepte, dar mai ales aplicarea in lumea reala, ceea ce duce la abilitati si mai ales, atitudini si comportamente noi, dezirabile in mediul loc specific de viata. In acelasi timp, participantii nu mai sunt nevoiti sa astepte pentru a-si putea pune intrebarile si pentru a primi solutii, pana la un nou curs, ci o pot face imediat ce se confrunta cu ele si pot primi raspuns sub forma de feedback sau coach individualizat in timp util.

Accesul in masa al participantilor la continutul de invatare a permis ca in 2012 sa apara conceptul de fliped learning. Acest concept propune participantilor sa acceseze continutul teoretic prin intermediul platformelor web si mobile, eliminand din momentele de intalnire fizica, in sala de clasa, prezentarile si lecturette-le facute de formatori in favoarea folosirii acestui timp de intalnire calitativa – fata in fata – pentru experiente structurate de invatare, feed-back si consultanta, adaugand maximum de plus valoare interactiunii directe umane.

Learning Ecosystem dezvolta in Romania ecosisteme de invatare adaptate si specifice liderilor si echipelor lor, folosind combinat blanded & fliped learning. Descopera-le aici!

Comparatie forme de invatare

Learning Ecosystem dezvolta in Romania ecosisteme de invatare adaptate si specifice liderilor si echipelor lor, folosind combinat blanded & flip learning. Descopera-le aici!